Dezamăgire

Amândoi în astă vară,
Şeful dornic îi propune.
Dar nurlia secretară
Este-n altă joncţiune.

Mamoşul

Desigur, ca ginecolog,
Lui tare-i place să dezbrace,
La el cu-atâta zel mă rog
Nevasta să mi-o lase-n pace!

Pila

O unealtă ce pileşte,
Soră bună cu un cleşte;
In relaţia civilă
Este pur şi simplu… Pilă!

Oratorul

Este tipul lustruit,
Vorbe, sunete depline
Proslăvindu-se pe sine
La tribună investit.

Măseaua

Componentă în dantură
Pentru a mânca şi-a bea,
Dacă ţi s-a scos din gură
Nu poţi trage la măsea!

Statuia

De-i din piatră sau din lemn
Reprezintă omul demn.
Dar şi pentru cel ce suie
I se face, azi, statuie.

Amazoanele

Am cunoscut femei ce beau
Alese vinuri de fetească;
Cu mintea aburindă vreau
Un bidiviu să călărească.

Mâţa blândă

Felina, cu talentul său,
Se pisiceşte lângă mine,
Când simt că-mi este tot mai bine,
Atunci mă zgârie mai rău.

Carpe diem

Pe cărarea care suie
Vei ajunge-n vârf de munte;
Nu intra în amănunte
De-ai alături o duduie.

Romulus Filip

Luptă inegală

Prost moment de guvernare
Işi alese Boc; explic:
Criza e atât de mare,
Dânsul e atât de mic…

Gripa prostească

Mass-media răsună
De-un zvon incandescent:
Prostia e imună
La orice tratament.

Cireaşă de pe meci

Cât “miticii” au cravaşa
Şi conduc campionatul,
Numai dânşii iau cireaşă
Şi din tort rămâne… blatul.

Oda Revoluţiei din 1989

Cinstim mişcare-aci de faţă
Ce are un adânc ecou
Incât şi azi găseşti pe piaţă,
Oricând, un titlu de erou.

Epitaful reformei româneşti

Zace-aici de-o vreme bună
Bântuind, reforma şchioapă…
La alegeri iese-o lună,
Patru ani reintră-n groapă.

Oratorul

Tip cuprins de logoree,
Cu limbajul elevat
Ce dezvoltă o idee
La nivelul de tratat.

Rechinul

Prin ocean, pe fund, odată,
Povestind de dumnealui,
Ganguri o “caşaloată”:
– Răpitor ca dânsul nu-i!

Reţeta

E-o hârtie mâzgălită,
Conţinând pastile-un vraf,
Bat în lemn, dacă-i greşită
E-nceput de epitaf.

Vacanţa la Mamaia

Găseşti fitoşi din lumea nouă
Ce în vacanţă-i evident,
Cu fizicul o lună, două.
Cu intelectul.. .permanent.

Ioan Fîrte Adi

BOGĂŢIE
Dacă s-ar plăti toate visele irosite cred că
aş fi cel mai bogat om al planetei.

MIRCEA MICLE
-75-

Indelungata activitate asiduă, creatoare, a colegului şi prietenului nostru a fost diversificată în varii domenii: inginer de înaltă specializare, profesor universitar, iar ultima parte a vieţii a închinat-o creaţiei literare, în speţă epigrama. Pentru autor epigrama este un hoby, creând sute de epigrame şi catrene pe
care le-a publicat în diverse ziare şi reviste, în antologii colective, iar în acest an aniversar a publicat volumul In slujba reginei… epigrama.
Este strădania unui împătimit al creaţiei care se opune vieţii sociale ironizând subtil toate defectele umane. Perceptele morale transmise în creaţie poartă germenii unor filizofii (concepţii despre viaţă, societate şi fiinţa umană).
Realitatea este transfigurată artistic în epigramă cu toate atributele specifice genului. Mircea Micle scrie o epigramă de calitate prin care s-a făcut cunoscut miilor de cititori şi admiratori ai genului.
Este cunoscut în mişcarea epigramistă din ţară. Membru al Uniunii Epigramiştilor din România şi al Clubului “Spinul” din Baia Mare, a desfăşurat o bogată activitate notorie şi benefică, fiind prezent la manifestările artistice organizate de spinişti sau la festivalurile naţionale de epigramă. Toate le face în numele epigramei

La al poeziei bal,
Nu e o cenuşereasă,
Stă în lojă, nu în stal,
EPIGRAMA CEA ALEASĂ.

* * *

La această aniversare membrii Clubul! “Spinul” urează domnului Mircea Micle multă sănătate, împlinirea tuturor aspiraţiilor literare.

LA MULŢI ANI MIRCEA!