PROSTIA E PRIMORDIALĂ
Un rău necesar
Cât e omul şi pământul
Prostu-şi are rostul lui,
Căci prin el îşi iau avântul
Cei isteţi şi nesătui.
Uşi parlamentare
Oriunde-n ţară de priveşti,
Azi, vezi atâtea minţi “lucide”,
încât pe loc te-mbolnăveşti
Când prostul uşa … o deschide.
Mai mult decât “deştept”
Deşi-l vedem că e incult,
De multe ori se umflă-n pene,
C-a devenit juristconsult:
Cu doctorat în… damigene.
Constatare tardivă
Oricât par unii de stupizi,
De multe ori te trag în piept
Şi doar când ochii ţi-i deschizi,
Constaţi că prostul e… deştept.
Preşedintelui
Oriunde-n ţară când se duce
Cu zâmbet vesel te îmbie,
E omul falnic ce ne-aduce
Fitile, vrajbă… în prostie.
Unei isteţe
Nicicând n-aş vrea să fii jignită,
Dar de mi-o ceri, ţi-o spun îndată:
Inteligenţa-i mărginită,
Prostia însă… niciodată.
Unui candidat
Nu e prost şi nici tâmpit,
Ci e tare ispitit,
Să ajungă-n Parlament
La ciolanul consistent.
Unei “deştepte”
Elogii i-am adus din plin
De s-ar cruci toţi cei din jur,
Dar toanta m-a făcut asin,
Crezând că-ntruna o… înjur.
E plin ecranul de vedete
Când le vezi aproape goale,
Unele te bagă-n boale,
Multe sunt analfabete,
Dar se cred că sunt vedete.
Nistor I. Bud
