SEMNAL
La Editura PROTRANSILVANIA -Bucureşti – 2009 a apărut volumul de umor LICĂRIRI SPIRITUALE al domnului VALERJAN LICĂ, redactorul şef al Revistei „Epigrama”.
Prin editarea acestei cărţi, în anul în care a împlinit, la 10 aprilie, invidiata vârstă de 80 ani îşi face şi ne face un cadou de o valoare inestimabilă.
Apariţia cărţii pe care o semnalăm, reprezintă un eveniment deosebit de însemnat în viaţa literară, în speţă cea umoristică. Ea cuprinde nu doar licăriri spirituale ci, mai ales străluciri spirituale. Ilustraţia este una deosebită şi inedită, cu fotografii după picturi şi sculpturi celebre ale unor faimoşi artişti plastici, sporind gradul -şi aşa înalt – de culturalitate al ei. Prin conţinut, valoare, ilustraţii, volumul se constituie într-o adevărată Scriptură a epigramei româneşti şi mondiale.
Cele mai multe epigrame sunt antolo¬gice, au ceva aparte şi anume faptul că, deşi poantele sunt imprevizibile, dar cu atât mai surprinzătoare, înţepătoare, ironice, sunt totuşi nesupărătoare, epigramele rămânând unele inteligente şi deosebit de elegante. Este o adevărată plăcere să citeşti asemenea epigrame. Majoritatea epigramelor sunt moraliza¬toare, dar şi poetice, filozofice. Autorul utilizează des şi cu mult succes paradoxul. Remarcabile sunt definiţiile epigramatice, mai ales cele sub formă de distih, care mustesc de spirit şi sunt adevărate bijuterii filigranate. Sclipitor de inteligente şi pline de umor sunt şi poantele „Comentariilor” („Replicilor”).
Redăm spre delectarea cititorilor urmă¬toarele epigrame: Plin de-„nţelepciune’/ Si de „maniere”,/ Şeful îşi impune / Pumnul de vedere. (Şeful); Omu-acesta, din biroul / Cu dulapuri şi dosare/ Preţuieşte-atăta noul… / Că-l încuie în sertare. (Responsabilul cu invenţiile); Pe-ale vieţii lungi trasee / Unii mor pentr-o idee, / Iară alţii,-n alt decor, / N-au idee de ce mor. („Ideatică”); Bărbatul salută / Răbdarea muierii, / Când şade tăcută / La Masa Tăcerii. (Brâncuşiană); Dacă dai cumva cu tunul / Nu găseşti în post niciunul, / Pentru că, în preajma cuştii, / Dorm buştean pe patul puştii. (La o unitate militară); Cântăreţ pe care, cică, / Febra foamei… îl „furnică”! (Greierele); Crai ce-aşteaptă musafire / In hamacul lui de fire! (Păianjenul).
Acest volum demonstrează prezenţa unui spirit viu, efervescent, care sfidează trecerea, uneori nemiloasă, a timpului şi ne arată că autorul este un exemplu de eternitate şi pe pământ
Dorim autorului multă sănătate, viaţă cât mai lungă, întru propăşirea pe mai departe a epigramei româneşti.
Mircea Micle
