SCURTISSIME

De-acu să te tii bine!

O să explodeze reforma în învăţămănt. Mai abitir ca orice explozie. Şi cum dracu să nu se-ntămple treaba asta. La cărma ministerului de-i zice al învăţămăntului şi-a mai nu ştiu cui a revenit… of ce bucurie… Abramburica. Da, ea, cea care a fost mazilită, pentru multiplele-i gafe (vezi ce elegant, am definit incompetenţa?).

Păi bine măi tovarăşi politicieni. Chiar la modul ăsta v-aţi tămpit? Au nu vedeţi voi, oare, că susnumita nu se ştie cu învăţă¬măntul? Nu ştiu Ia cel superior. Dar la cel preuniversitar… VALEA PLăNGERII.

Să mă explic. Ea şi dedesubalterna ei susţin cu tărie că orele de educaţie fizică trebuie să se facă sămbăta sau duminica. Cică să nu meargă elevii transpiraţi la alte ore. De două ori GAFĂ. Odată că individele dovedesc, fără pic de ruşine, că nu ştiu nimic despre rolul orelor de educaţie fizică -practicarea sistematică, de către toată suflarea şcolară, a exerciţiului fizic. Apoi, un alt aspect deosebit de grav. Cănd susţii că elevii merg transpiraţi la orele următoare recunoşti că în şcoli nu sunt cele mai elementare condiţii de igienă. în ambele situaţii o singură soluţie – DEMISIA. Că la ei, onoarea există, dar lipseşte cu desăvărşire, Nea lancule!

Aştepţi reformă? Şi atunci cănd la nivel de inspectorat şcolar „depolitizat”, dar totuşi conform algoritmului, este adus drept adjunct o dăscăliţă care în ultimii ani a făcut modă şi modeling (sau modelins!!!)? Eu nu mai aştept! Să fie clar!

Sau cănd la nivel de unele şcoli au rămas drept „şefi” nişte epave. De pe vremea comu¬nismului. Care au legătură cu învăţămăntul şi instituţiile sale doar prin faptul că au folosit elevi şi angajaţi la ridicarea propriei lor vile sau în agricultură. Şi care se consideră în şcoală ca fiind pe propria lor moşie. în schimb ţin aproape cu personalul. Dar nu cu tot personalul. Ci cu anumiţi „personali”. Spre exemplu cu secretara. Secretară care, la început, n-a fost personală. Dar a devenit încet, încet. Secretara asta, sărăcuţa, a tot primit sarcini. Şi a primit atătea încăt n-a mai avut ce face. Şi i-a făcut o fetiţă. Directorului. Pe numele soţului. Că deh, secretele şi secretarele sunt de serviciu. Şi interesele îs. Dar de grup. Pe astea le-am trăit şi văzut!

Şi-atunci dragilor, sunt convins că urmează o serie întreagă de făcături. Pe care suspuşii o să le numească reforme.

Amar, amar şi grea durere!

Că directorul de şcoală va fi ales e bine!

Că va fi ales de către profesori şi de către elevi iară-i bine. Poate se vor trezi la realitate. Poate va dispare frica. Frica de-a spune lucrurilor pe nume. Şi pe faţă. Frica aceea cuibărită în oameni de pe vremea comunismului. Şi rămasă, în ţărişoara asta, şi acuma în capitalismul nostru neocomunist. Sau neocomunismul capitalist.

Dar să-1 aleagă primarul sau părinţii asta nu-i bine. în primul rănd că ar fi vorba de subiectivism. Şi apoi, Dumnezeu să mă ierte, dar în cele două sectoare analfabetismul şi corupţia sunt la ele acasă.

De exemplu. La o şcoală, directorul susţine o angajată. Cu soţ, bineînţeles. Care, dracu ştie cum, a ajuns consilier. Şi nu orice consilier. Ci personal. Personal şi propriu. Al pri(mai)marelui. Pri(mai)mare despre care se spune că-i şcolit. Dar nu se spune cănd şi unde. Nici vacă n-au avut acasă. Să fi folosit coada vacii… Şi care-i în permanenţă cu un chiştoc în colţul gurii. Asta da civilizaţie!

înţelegeţi, deci, cum va fi cu alegerea, nu-i aşa?

Mihai Baicu-Capu

---

ACUL EPIGRAMEI NU DOAR ÎNŢEAPĂ, CI ŞI COASE

OCUPANŢI
Ne-au ocupat străinii, roi,
Cotropitori venali şi hoţi,
I-am alungat, cu greu, pe toţi,
Să fim, azi, ocupaţi de noi!

CALEA TRANZIŢIEI
Românii-ar vrea să vadă
Un drum spre bunăstare,
Dorind” autostradă”,
Ei nu văd nici cărare.

ASPIRAŢIE
Unii, cât trăiesc sub soare,
Pot doar asta să conceapă:
Totdeauna vor să-nceapă
Săptămâna viitoare.

JUDECĂTORUL
Făr’ dreptate la-ndemână
Pentru onorar insistă,
Zice cu balanţa-n mână:
Eu împart ce nu există!

EDILILOR
Tot manifestându-şi ura
Şi bolnavi de rele toane,
Au înlocuit natura
Cu betoane!

CRIZA
In lume criza se-adânceşte
Şi mai în toţi, cam dur, loveşte,
Iar bursele falimentează
De când, mai nou, şi melci cotează.

EPIGRAMISTULUI CU SOŢIE AMATOARE DE TĂRIE
Soţia dându-i un ocol,
Ca de-obicei se plânge
Că are-n loc de alcool,
Doar epigrame-n sânge.

UNEI LĂUDĂROASE
Se laudă că e fecioară,
Dar spusa ei e într-o doară,
Căci noi, cu toţii, ştim că e
Doar în această zodie.

EPIGRAMISTULUI ARITMIC
Deşi cam des te critic
Rămâi mereu aritmie,
Dar îmi explic pe dată:
Tu n-ai făcut armată!

Mircea Micle

Deşi pericolul gripei aviare, este tot mai
ameninţător, totuşi, foarte multe familii doresc să vină barza.

PORCUL ŞI MISTREŢUL

Un porc ce nu s-a menţinut stăpân

La teica din ograda părintească,

S-a dus aiurea să-şi găsească

Un smoc de mac, de cânepă sau fân.

„Am fost naintea ta recunoscut!”

I-a grohăit mistreţul din cărare,

Scăpat de vânători cu-o tolbă-n care

A dat de bunătăţi şi-i vesel, c-a băut.

Domesticul, sălbăticiunii-i zice:

„ E fără noimă lumea-n cap, amice,

Când patimile n-au hotar, socot… ”

Mistreţul îi mai grohăie o dată:

„ O lume ce-i din veci-de veci

drogată

Ambrozie vrea, nu şi antidot!”

---

EPIGRAMA – MĂR CU TÂLC

Grădina raiului mai e ispită,

Adami şi Eve-n tihnă s-au prăsit,

Ca mărul, epigrama-i fruct oprit,

Dar indrăzneţii-şi fac „ afacere

vestită “.

In breasla lor, românii, îşi dedică

Frumoase fructe, după sex şi har,

Şi ies, cu haz, din cadrul bugetar,

Cu gust aparte, prompt la o adică…

La pomul lăudat, ca în zicală,

E loc de traistă nudă sau cu fală

Şi nu se lasă nimeni oţărât.

Da-n toamne multe face-şi loc o

frică:

Ai vrea s-apuci, ca o plăcere mică,

Un măr de Bucureşti… să-ţi stea

în gât!

---

Nu înseamnă că, dacă te-ai ars încercând să rezolvi o problemă, implicit ai fost şi un

pârlit.

Un cuplu “ideal”

Vulpoiul lâncezeşte,

Consoarta păcăleşte…

Interviu

– Doamnă, soţul dumneavoastră este un mare artist, desigur are şi nişte capricii, ce părere aveţi?

– Despre ce?!

– Despre capriciile lui…

– A… nicio problemă. El cu ale lui, eu cu ale mele.

Ioan Şiman

Avem o ţară a cărui PIB pe mai mulţi ani, v-a trebui să-l plătească poporul român, altora. Guvernele care au făcut ce-au făcut, au făcut pentru ei. Noi v-a trebui să facem ceva pentru ţară.
Avem un preşedinte care-i membru de partid. A fost întotdeauna pentru ei, şi niciodată pentru ţară.
Avem procese teritoriale cu alte ţări, pentru care România a plătit mult, să câştige ce alţii stăpânesc deja.
Am avut un preşedinte care a cedat teritorii altori ţări fără să fim în război, fără să fie ale acelora, numai să demonstreze dânsul cât este de gentlemen cu avuţia ţării. Este adevărat că cerneala care a folosit-o pentru a semna actul, i-a aruncat-o unul între ochi la Timişoara.
Avem partide, nu camarilă cum spuneau unii, care servesc puterii ori de câte ori trebuie să voteze “AŞA”
Avem un preşedinte de partid, pe care “prietenii-l” numesc prostul.
Avem un fost minister al agriculturii. Acesta desfiinţat fiind, îmbogăţeşte consiliile judeţene cu fostele “domenii ale statului”, adică pe membrii acestor consilii.
Avem 11 mii de km de cale ferată, care s-au făcut mai puţin de 9 mii, dar pe care se circulă cu “iuţeala maximă” 27 km/h. Cicliiştii au uneori viteza de 47-50km/h. Întrebarea este: “vor pune la trenuri roţi de bicicletă, ori vor face linia ferată pistă de biciclete?”, deoarece cele aproape 40mii km pătraţi cu care este ocupată “burta ţării” cu acele instalaţii ale CFR-ului ar putea fi utilizate cumva.
Avem cultivatori sârguincioşi de canabis, care pe rând sunt arestaţi, şi avem guverne şi parlamente care cultivă prostia şi nu-i închide nimeni. Satisfacţia nostră este, că am început să exportăm proşti şi altora.
Avem de patru ori mai multe localuri ce aparţin judecătoriilor, dar condamnaţii sunt de zece ori mai puţini.
Avem persoane pentru care treburile statului sunt mofturi de copil răzgâiat. Prin asta se vede cât de serios se “luptă unii pentru poporul român”. În schimb,
Avem un preşedinte cu puteri miraculoase, care într-o singură zi, într-o fracţiune de secundă, mi-a micşorat pensia cu 147 lei(un milion patrusute şaptezeci de lei), spunând la televiziune cuvântul miraculos “recesiune”. În acel moment leul a pierdut aproape doi lei în faţa monedei Euro. Cred că după acest câştig major s-a felicitat. O şi merita dealtfel.
Avem mulţi oameni, care se plâng că în ţara asta nu se citeşte. Neadevărat. Se scrie şi se citeşte mult. Vilele “ălora” au nume, numerele de pe maşini sunt nume de oameni, în biserici îşi scriu numele pe picturi şi donaţii, mai nou “nu se bat serii” pe motoare pe ele se scrie pur şi simplu “Motorul acesta este a lui Gheorghe”
Avem un oraş cu o bibliotecă, un teatru, o casă de cultură şi cu mai mult de 120 restaurante, birturi, făgădaie, ori cum le-or mai spune. Unele dintre acestea sunt făcute în fostele cluburi ale sindicatelor.
Avem o primărie care a plantat copaci ornamentali. Un cetăţean de pe Ciprian Porumbescu, pentru a-şi “trage” maşina în faţa apartamentului, a scos 10 dintre copăcei, atâta era nevoie pentru aşi putea parca maşina exact în faţa apartamentului dânsului, pe zona verde, a locului de joacă pentru copii.
Avem trotuare, pe care sunt fugăriţi pietonii, de maşinile care doresc să parcheze.
Avem o ţară unde poate vom mai trăi şi noi puţin(dar “foarte bine”)
Dar, cineva ne-a şoptit că iar vom avea alegeri…poate că 5% din electorat “precis” se vor prezenta, restul de voturi se complectează cum bine se cunoaşte.