Arhiva pentru June 19th, 2009

June 19th, 2009 | Scriitor:

La ieşirea din iarnă

în buget cu-atâtea breşe
Şi cu lipsuri în cămară,
Vom ajunge la cireşe
Şi la… pepeni, mai pe vară.

Constantin Cristian, Galaţi

Transformare

Cireşica, dulce fată
A plecat în vest în U.E.
Şi s-a-ntors emancipată:
O cireaşă amăruie.

Gust tranzitoriu

Ne-a pus “cireaşă de pe tort”
Un F.M.I. a doua oară,
Dar când vom şti, cu ce efort,
Vom spune toţi, că e amară.

Ionel Negruţ, Brăila

Cireşele amărui

Este tristă faima lui,
Ele-s dulci cu-adevărat,
Dar se schimbă-n amărui …
Când e prinsul la furat.

Constantin Mândruţă, Piteşti

Soţia

La început cireaşă dulce,
Apoi, dulceaţă de gutui,
Tot cu dulceţuri mă seduce,
Dar de cireşe… amărui.

Gavril Moisa, Cluj


GAVRIL MOISA
Cluj Napoca

Capra şi tăuraşul

O Capră dintre multe
Capre Ce se-ntorcea de la imaş,
L-a agresat cu vorbe aspre
Pe-un tânăr încă Tăuraş,

Care păştea cu mama lui
La marginea islazului
Şi se uita, mai mult mirat,
La Capra ce venea spre sat.

Stimabile, cu “look-ul” nou
Te uiţi la mine ca un… Bou,
Mânat de un instinct primar
Şi de un gând perfid, vulgar!

Surprins de vorbele-i urâte,
Dar şi de forma mândrei Ciute,
Bovinul tânăr, graţios
I-a replicat politicos:

Cred că-i o exagerare,
Eu te-am privit cu admirare,
Căci, respectându-mi “etalonul”,
C-o Capră, nu îmi stric…
blazonul.

Concluzia este aiurea,
Din ce bârfeşte doar pădurea:
Când Caprele sunt în călduri,
Visează multe… aventuri!

(Din voi. “Fabule trăsnite ” – 2009)

Categori - citeste on line: revista spinul  | Tags:  | Comments off
June 19th, 2009 | Scriitor:

CONCURSUL CU TEMA „CIREŞE AMĂRUI”

Pentru concursul anual am reţinut următoarele epigrame:

In plină criză

Răbdător trăiesc calvarul
Şi ca mine sunt destui,
Care-şi îndulcesc amarul
Cu cireşe amărui!

Nivel scăzut de trai

In regimul ăsta silnic,
Metaforic poţi să spui:
Noi găsim în coşul zilnic,
Doar “cireşe amărui”!

Inflaţie (fructele foarte scumpe)

Dacă preţul tot mai suie,
Eşti în piaţă lămurit,
Da, cireaşă amăruie
E şi ea un fruct oprit!

Gh. Constantinescu, Braşov

în livadă la cules

Atunci când în cireş mă sui,
Afirm discret spre dumneavoastră:
Cireşele par amărui,
Dar sunt mai dulci ca viaţa noastră!

Iubitei, cu gândul la dulceaţă

Cum dusă-i iarna să se culce
Şi-i cald, cireşul e în floare,
Aştept să-mi dai guriţă dulce,
Iar eu ţi-oi da cireşe-amare!

Gând de cireşar

Sunt mulţi copii ce n-au mâncare,
Nu au nici păsul cui să-1 spună,
Dar din cireşele amare
Se face o dulceaţă bună.

Vasile Larco, Iaşi

Săruturi

E guriţa-i, când m-aşteaptă,
O cireaşă dulce, coaptă;
Iar când plec pe cărăruie
E-o cireaşă amăruie…

Viaţa ca-n livadă

Până-i tânăr mai adună
Măr de sân, caisă, prună,
Mai târziu nu e în stare
S-aibă nici cireşe-amare!

Combinaţia guvernamentală

Desert făcut cu mult efort
Mai dulce-acru ca-nainte
Cireaş-amară de pe tort
Fiind chiar domnul preşedinte!

Eugen Pop, Cluj

Cireaşă amăruie
De te-nsori eşti ca şi mort,
Nu ai nici-o perspectivă,
Mai întâi o pui pe tort,
După-aceea… pe colivă.

Categori - citeste on line: revista spinul  | Tags:  | Comments off
June 19th, 2009 | Scriitor:

SCURTISSIME

De-acu să te tii bine!

O să explodeze reforma în învăţămănt. Mai abitir ca orice explozie. Şi cum dracu să nu se-ntămple treaba asta. La cărma ministerului de-i zice al învăţămăntului şi-a mai nu ştiu cui a revenit… of ce bucurie… Abramburica. Da, ea, cea care a fost mazilită, pentru multiplele-i gafe (vezi ce elegant, am definit incompetenţa?).

Păi bine măi tovarăşi politicieni. Chiar la modul ăsta v-aţi tămpit? Au nu vedeţi voi, oare, că susnumita nu se ştie cu învăţă¬măntul? Nu ştiu Ia cel superior. Dar la cel preuniversitar… VALEA PLăNGERII.

Să mă explic. Ea şi dedesubalterna ei susţin cu tărie că orele de educaţie fizică trebuie să se facă sămbăta sau duminica. Cică să nu meargă elevii transpiraţi la alte ore. De două ori GAFĂ. Odată că individele dovedesc, fără pic de ruşine, că nu ştiu nimic despre rolul orelor de educaţie fizică -practicarea sistematică, de către toată suflarea şcolară, a exerciţiului fizic. Apoi, un alt aspect deosebit de grav. Cănd susţii că elevii merg transpiraţi la orele următoare recunoşti că în şcoli nu sunt cele mai elementare condiţii de igienă. în ambele situaţii o singură soluţie – DEMISIA. Că la ei, onoarea există, dar lipseşte cu desăvărşire, Nea lancule!

Aştepţi reformă? Şi atunci cănd la nivel de inspectorat şcolar „depolitizat”, dar totuşi conform algoritmului, este adus drept adjunct o dăscăliţă care în ultimii ani a făcut modă şi modeling (sau modelins!!!)? Eu nu mai aştept! Să fie clar!

Sau cănd la nivel de unele şcoli au rămas drept „şefi” nişte epave. De pe vremea comu¬nismului. Care au legătură cu învăţămăntul şi instituţiile sale doar prin faptul că au folosit elevi şi angajaţi la ridicarea propriei lor vile sau în agricultură. Şi care se consideră în şcoală ca fiind pe propria lor moşie. în schimb ţin aproape cu personalul. Dar nu cu tot personalul. Ci cu anumiţi „personali”. Spre exemplu cu secretara. Secretară care, la început, n-a fost personală. Dar a devenit încet, încet. Secretara asta, sărăcuţa, a tot primit sarcini. Şi a primit atătea încăt n-a mai avut ce face. Şi i-a făcut o fetiţă. Directorului. Pe numele soţului. Că deh, secretele şi secretarele sunt de serviciu. Şi interesele îs. Dar de grup. Pe astea le-am trăit şi văzut!

Şi-atunci dragilor, sunt convins că urmează o serie întreagă de făcături. Pe care suspuşii o să le numească reforme.

Amar, amar şi grea durere!

Că directorul de şcoală va fi ales e bine!

Că va fi ales de către profesori şi de către elevi iară-i bine. Poate se vor trezi la realitate. Poate va dispare frica. Frica de-a spune lucrurilor pe nume. Şi pe faţă. Frica aceea cuibărită în oameni de pe vremea comunismului. Şi rămasă, în ţărişoara asta, şi acuma în capitalismul nostru neocomunist. Sau neocomunismul capitalist.

Dar să-1 aleagă primarul sau părinţii asta nu-i bine. în primul rănd că ar fi vorba de subiectivism. Şi apoi, Dumnezeu să mă ierte, dar în cele două sectoare analfabetismul şi corupţia sunt la ele acasă.

De exemplu. La o şcoală, directorul susţine o angajată. Cu soţ, bineînţeles. Care, dracu ştie cum, a ajuns consilier. Şi nu orice consilier. Ci personal. Personal şi propriu. Al pri(mai)marelui. Pri(mai)mare despre care se spune că-i şcolit. Dar nu se spune cănd şi unde. Nici vacă n-au avut acasă. Să fi folosit coada vacii… Şi care-i în permanenţă cu un chiştoc în colţul gurii. Asta da civilizaţie!

înţelegeţi, deci, cum va fi cu alegerea, nu-i aşa?

Mihai Baicu-Capu


ACUL EPIGRAMEI NU DOAR ÎNŢEAPĂ, CI ŞI COASE

OCUPANŢI
Ne-au ocupat străinii, roi,
Cotropitori venali şi hoţi,
I-am alungat, cu greu, pe toţi,
Să fim, azi, ocupaţi de noi!

CALEA TRANZIŢIEI
Românii-ar vrea să vadă
Un drum spre bunăstare,
Dorind” autostradă”,
Ei nu văd nici cărare.

ASPIRAŢIE
Unii, cât trăiesc sub soare,
Pot doar asta să conceapă:
Totdeauna vor să-nceapă
Săptămâna viitoare.

JUDECĂTORUL
Făr’ dreptate la-ndemână
Pentru onorar insistă,
Zice cu balanţa-n mână:
Eu împart ce nu există!

EDILILOR
Tot manifestându-şi ura
Şi bolnavi de rele toane,
Au înlocuit natura
Cu betoane!

CRIZA
In lume criza se-adânceşte
Şi mai în toţi, cam dur, loveşte,
Iar bursele falimentează
De când, mai nou, şi melci cotează.

EPIGRAMISTULUI CU SOŢIE AMATOARE DE TĂRIE
Soţia dându-i un ocol,
Ca de-obicei se plânge
Că are-n loc de alcool,
Doar epigrame-n sânge.

UNEI LĂUDĂROASE
Se laudă că e fecioară,
Dar spusa ei e într-o doară,
Căci noi, cu toţii, ştim că e
Doar în această zodie.

EPIGRAMISTULUI ARITMIC
Deşi cam des te critic
Rămâi mereu aritmie,
Dar îmi explic pe dată:
Tu n-ai făcut armată!

Mircea Micle

Deşi pericolul gripei aviare, este tot mai
ameninţător, totuşi, foarte multe familii doresc să vină barza.

Categori - citeste on line: revista spinul  | Tags: ,  | Comments off