Cum şi aici la „Pac-pac” erau la fel de mulţi decibeli Bravi bărbaţi ce suntem noi; Ne-am roit de la Butoi.Dăm cu Spinul la Monica Aşa s-a încheiat ultimul cenaclu ce s-a desfăşurat la susnumita Monica, unde nici lumină nu era, preţurile erau mai mari, şi decibelimulţi ca în tot Centrul Vechi, fuga înapoi la mult bârfitul local Butoiaş pentru următoarea şedinţă. De început însă…nu ştiu cum a început deoarece am fost la designerul care-mi făcea coperta cărţii ce urmează s-o scot peste câtîva vreme, şi cum am dorit mult să cer şi părerea membrilor Cenaclului Epigramiştilor la acea lucrare, de la designer cu dischetele am fugit acasă, la propriu, am listat în grabă un afiş cu desenul copertei, pe care grăbit să ajung la cenaclu, l-am lăsat acasă. Mi-am adus aminte în Staţia de autobuz. Mi-am văzut de drum. Eram în criză de timp, aşa că am considerat că de mă dau jos din autobuz din Centrul Nou, până ar face roata autobuzul cu mine în el, eu pe jos câştig câţiva zeci de metri înspre ţinta noastră Butoiaşul, unde intru ca o pală de vânt nestăpânită, ca să văd că “masa noastră-i” neocupată. Chelnerul, deja persoană familiară cenacliştilor, convins de loialitatea noastră faţă de localul lor, îmi zice:”Poate nu-i Joi Domnule?”, ce înseamnă încrederea în oameni. Decât să ne învinovăţească pe noi că am întârziat, mai bine schimbă calendarul. Îl conving că-i joi deorece ieri s-au desfăşurat meciurile din Cupa Europeană, deci e joi! Atunci îmi sare fisa de schimbarea localului propusă de Şiman, operaţie de care se pomeneşte şi la începuturile acestei epistole. Mi-am luat “picioarele la spinare”, cu gândul că “picioarele Monică-i” poate au alt regim de fincţionare, nu ca ale mele şi în sfârşit, mă văd cu multdoriţii membrii ai “Spinului” la localul cu nume de damă. Aici nu ştiu dacă chiar mirosea a creer ars, dar senzaţia era acută văzând cu câtă pasiune au “intrat în probleme” fiecare dintre acei consumatori, dar poate că la asta contribuia ceaţa de la fumul de ţigară, ori de la iluminatul prost ce-l avea acest local. Înaintea ajungerii mele alături de epigramişti Domnul Mihai “i-a purtat” pe ultimile intinerarii culturale făcute de Domnia Sa prin Moldova, sau Republica Moldova, ocazie cu care o mână de intelectuali de marcă ai judeţului, au dus mesaje, cărţi şi o parte dintre români, la foştii noştrii fraţi care nu ştiu cum să-şi distanţeze cultura şi “eurile” faţă de acei ce sunt de fapt, de românii care nu-s moldoveni. Nu ştiu dece mi-am adus aminte iar de Orheeni, de problema privilegiilor boierilor moldoveni de la 1859, pricini care-i situau în tabăra adversă unirii cu muntenii şi alte chestii slabe de genul acesta. Cum se poate ca o greşală făcută odată să se repete în aceiaşi termeni ca de prima producere. Spunea cineva că “învăţatul” este repetiţia. De câte ori mai trebuie să se despartă moldovenii, ca să se reunească definitiv cu ţara.Poante seci. Vă spuneam că eu n-am prins partea cu plecarea în Moldova a domnului Mihai, dar cred că nu-i rău, sau poate chiar de aceia să nu fi apucat, deoarece sunt printre puţinii români care n-au văzut măcar de aproape un paşaport. Aşa că…Vitalitatea şi tumultul cu care se lucra m-a făcut ca mult timp să nu mai spun nimic după ce am zis:”bună ziua” şi “scuzaţi”, mai ales că de mult timp nu s-au văzut atâţia spinoşi la un loc, probabil să nu se rănească. Erau domnii:Bud, Filip, Baicu Capul, Micle şi Mihai şi abia sositul de mine. După incercările nereuşite de-a ilumina localul, nu numai minţile care vor citi rodul muncii depuse aici de aceşti oameni care se bat cu ori cine, în limitele limbii române, se constată că doamna Găinariu cu “S”, lipseşte de la întrunirile noastre cenacliere probabil pentru a câştiga mai mult spaţiu în ziar sub nume propriu. Chestiunea se pare că a făcut-o de mai multe ori, ceia ce pune pe gânduri soiul de “loialitate” practicat de dânsa faţă de acest grup de cenaclieri. Nu s-a exprimat nimeni, dar se vede că fiecare s-a gândit la un statut care să precizeze şi cum pot fi date afară din cenaclu unele persoane care nu se ţin de treabă, nu numai cum se primesc, mai ales că “viaţa literară” a Doamnei “S” Găinariu, fără acest cenaclu n-ar fi existat.Dat fiind condiţiile cât şi fondul de zgomot mai bogat în dB, se face propunerea ca viitoarea şedinţă să aibă loc la vechiul sediu “Butoiaşul” şi chiar înainte de-a pleca Filip care spera “să pună mâna” pe scară, pardon pe şefia scării, s-a hotărât această mare schimbare. Domnul Micle a spus că el plăteşte această consumaţie, la cei care n-au plătit-o încă, apoi ne-am salutat şi despărţit cu un moral tonic se poate spune. În ziarul de sâmbătă, în afară de eseul Domnului Mihai, Consideraţiile domnului Ghenceanu, erau trecute şi mult muncitele epigrame în localul în care aţi văzut.( poate unii or spune despre enumerările făcute că nu- despre aşa ceva era vorba. Posibul, eu n-am apucat să citesc numai titlurile apoi ziarul l-am uitat la Mitică unde ne-am înghesuit cu: “La mulţi ani” deoarece, spunea el că s-ar putea ca sărbătorile de iarnă să le facă în america)Spre deosebire de alte “şedinţe”, astăzi s-a remarcat o stare de pleinitudine sufletească a domnului Bud, o vivacitate debordantă a domnului Mihai, o stare de mulţumire sufletească şi ataşament deplin la spinoşi manifestat de domnul Micle, parcă pus pe şotii era domnul Filip, regretul că timpul nu-i permite întotdeauna să-şi termine ideile şi dorinţa de-a petrece ceva mai mult timp împreună erau ale lui Bodnar, căruia de fiecare dată îi rămâne o pădure de gânduri nerostite la terminarea fiecărei şedinţe şi mai eram eu, care casc gura la fiecare, uitând că nu prin gură intră ideile în cap. Poate că n-ar fi rău să precizez de unde “au plecat” aceste “şedinţe” ale cenaclului Epigramiştilor. Acei care scriu epigrame au curiozitatea efectului produs de creaţia lor, asupra altor persoane. In familiile active, cu copii în diferite faze de şcolarizare nu se ivesc probleme, dar cum nouă copii ne-au “zburat” nu mai avem pe cine “experimenta efectele” acestor construcţii literare şi ne adunăm, fiecare cu tema făcută (pe mine nu mă socotiţi) şi începe experimentul, fiecare prezentându-şi producţia celorlalţi. Cum seriozitatea în asemenea gen literar este obligatorie, toţi aceptă ori ce idee mai bună sau modificare în folosul calităţii fără a se naşte alte controverse decât cele pur literare. Este adevărat că uneori poate şi Turnul Babel era mai liniştit, dar actul creator suportă ori ce numai prostia şi lipsa de politeţe nu. Cam acesta este principiul după care “funcţionează” Cenaclul Epigramiştilor “Spinul”, după căte se vede. Toate acestea au fost consemnate de Rocneanu pentru “şedinţa” din 23 brumărel, numai că în momentul în care scriu 26 este Sfântul Dumitru şi începe să ningă.

BUD NISTOR
Locul naşterii Dăneştii Chioarului-Maramureş
Data 20 martie 1934 în familia lui IOAN şi a Rozaliei, “Mamă Eroină”, care au avut o familie cu 11 copii.
Studii: Şcoala primară în Lucăceşti în limba maghiară o termină în 1944, continuă studiile liceale în Baia Mare la Colegiul Naţional “Gheorghe Şincai”., perioadă în care se afirmă şi în sport. Locul III la Campionatele republicane de gimnastică iar ca student un loc II pe ţară, tot la gimnastică.
Institutul de Silvicultură din Câmpulung Moldovenesc în 1952, şi absolvă Facultatea de Silvicultură. Se înscrie la Institutul politehnic Braşov în 1957 devenind Inginer silvic. Tot cu această ocazie a satisfăcut serviciul militar, fiind trecut în rezervă ca locotenent.
Primul loc de muncă ca inginer stagiar la Ocolul Silvic Cehul Silvaniei, ocupând funcţii până la inginer şef în 1961. În urma meritelor personale este transferat la Centrala Direcţiei Regionale a economiei Forestiere Maramureş pentru 25 de ani, ocupând de mai multe ori posturi de şef de serviciu, apoi şef, de birou la Inspecţia de vânătoare şi pescuit până în 1975 când la cerere se transferă în ca inginer principal la biroul de împăduriri, ce are loc la Bucureşti, corectarea torenţilor, investiţii şi mecanizări. În 1982 devine şeful acestui birou. În urma concursului din 1987, devineŞeful Ocolului Silvic Baia Mare de unde în 1996 se pensionează.
Perfecţionări profesionale:
Cursuri de perfecţionare pe profil în anii: 1963, 1965, 1967, 1971 la “CASA SILVICULTORULUI” din Azuga.
Cursuri de perfecţionare şi pregătirea cadrelor din economie şi administaţia de stat în materie de Marketing şi comerţ exterior.-1974
Specializări silvice la “CENTRUL DE PERFECŢIONAREA CADRELOR”- la Buşteni-Prahova în anii 1978 şi 1980
Cursuri post-universitare- Braşov – 1986
În perioada 1968 – 1996 face mai multe deplasări în străinătate, cu caracter turistic dar şi de documentare şi schimburi de experienţă în următoarele ţări: Iugoslavia-1968, în Cehoslovacia – 1969-Brno, Expoziţia Mondială de vânătoare Ungaria – 1971, Expoziţiile Mondiale de vânătoare – Bulgaria 1972, Ucraina, Lituania, Moscova –1981, pentru documentare la Gyor, Sopron în 22-27 noiembrie1994 şi în Franţa la Nancy în 8-18 iunie 1996. Perfecţionări
Realizări profesionale : La ocolul Silvic Cehul Silvaniei a renunţat la arboretele slab productive şi a impus plantarea şi cultivarea numai a speciilor voloroase economic şi rezistent la boli şi dăunători.
Pentru prima dată a înnobilat făgetele pure cu specii de răşinoase în Ocolul Cehul Silvaniei
A indentificat singurul arboret de stejar roşu american care vegeta în Maramureş (Quercus borealis Michx) şi a reuşit ca prin demersurile făcute să fie transformat în rezervaţie de seminţe.Valoarea acestuia este inestimabilă datorită faptului că este repede crescător şi foarte rezistent la boli şi dăunători.
A indentificat o nouă specie de castan comestibil pe care am descris-o în “Revista pădurilor” Nr.-5/1965, Bucureşti pag. 245-252.
În anul următor la concursul “Pepiniere silvice de calitate” a obţinut locul II pe ţară cu pepiniera Ocolului Silvic Ulmeni.
În cadrul direcţiei Regionale a Economieo Forestiere 1961-1981
-Organizarea pe baze ştiinţifice a celor 104 pepiniere
-Proiectarea şi construirea de obiective specifice:cantoane, păstrăvării, amenajări şi construcţii vânătoreşti şi piscicole, centre moderne şi bine utilate de preluarea fructelor de pădure.
-A participat cu soluţii tehnice, la punerea în valoare a terenurilor degradate.
-A întocmit peste 30 de studii diferite cu aplicabilitate imediată în producţie.
-A întocmit peste 50 de referate care au fost susţinute la diferite simpozioane pe plan naţional şi internaţional.
În calitate de Şef al Ocolului Silvic Baia Mare !987-1996
-A gospodărit cu chibzuinţă, şi ecologic totodată, protejând întregul areal de 21.676 ha de pădure aparţinătoare Ocolului Silvic Baia Mare
-A cordonat, ecologizat şi regenerat pădurea, prin împădurirea terenurilor degradate pe halde de steril şi alte tipuri de suprafeţe degradate pe care le-a redat pădurii.
-În baza unui vast studiu din anul 1988, pentru prima oră în ţară se trece la stabilirea echilibrului ecologic în pădurile băimărene grav afectate de poluarea industrială. Aceste realizări au avut mare ecou nu numai în România dar şi în Franţa, în Ungaria etc.
– În 1989 a dat în exploatare Păstrăvăria Pistruia cu o capacitate de 14 tone păstrăv.
-De pe cele 3,8 ha de pepiniere amenajate, s-au produs şi livrat puieţi ornamentali în ţară şi la export.
– În această perioadă a construit Cantoane silvice, puncte de control şi pază, dar şi amenajări vânătoreşti şi piscicole(Valea Borcutului, Pistruia, Valea Neagră, Vâlcele).
-A combătut starea infracţională de după 1989, reuşind să reducă semnficativ starea contravenţională şi infracţională în păduri.
Realizări şi contribuţii în plan ştiinţific.
-Participarea la toate sipozioanele din ţară şi de peste hotare care au avut tematică silvică, la sesiunile de referate şi comunicări în domeniu, întocmind peste 80 de studii tehnico-economice aplicabile în producţie, materiale care sunt cuprinse în broşura Un ram de împliniri editată de autor, cu ocazia pensionării sale în 1996 .
-Este primul inginer silvic care şi-a tipărit conferinţele şi le-a distribuit în ţară.
Activităţi desfăşurate pe tărîm obştesc.
-Această activitate este foarte bine ilustrată prin alegerea Domnului ing. Bud Nistor în circa 34 de organisme,comisii, asociaţii, consilii, organizaţii şi comandamente la nivel local, regional şi naţional.
-În afară de activitatea de bază, sivicultor, pe o perioadă de 10 ani s-a ocupat şi de sectorul învăţământ din cadrul regionalei. Astfel a fost lector la cursurile de calificare ale pădurarilor din Judeţele Maramureş, Bihor şi Satu Mare, cursuri care se ţineau la Grupul Şcolar Forestier din Sighetu Marmaţiei (1972-1979)
A desfăşurat o prodigioasă activitate ca:
– -Preşedintele Sindicatului la Ocolul Cehu Silvaniei (1957-1961)
– – Preşedintele societăţii de Cruce Roşie în cadrul Inspectiratului Silvic Maramureş(1972-1978)
– – Comandant al gărzilor patriotice la aceiaşi unitate economică(1987).
– Secretarul comisiei de informare şi documentare tehnică la Direcţia Regională a Ec. Forestiere Maramureş(1965-1980).
– Membru în Comisia Tehnică de avizare a documentaţiilor tehnice în Silvicultură 1971-1982
– Preşedinte în “Comisia inginerilor şi tehnicienilor” din cadrul Inspectoratului Silvic Judeţean Maramureş.1978-1982
– Secretar în “Comisia de cercetare ştiinţifică” a Inspectoratului Silvic Maramureş.1975-1982
– Responsabilul secţiei de “Invenţii şi inovaţii” la Inspectoratul Silvic Baia Mare 1978-1983
– Membru în Consiliul Judeţean pentru îndrumarea şi ocrotirea monumentelor naturii din Maramureş. !965-1982- Membru în “Comandamentul de prevenire a inundaţiilor şi înzăpezirilor” pe regiune, judeţ şi a municipiului Baia Mare 1968-1995
– Membru în “Comisia privind paza şi prevenirea incendiilor” pe regiune, judeţ şi municipiu Baia Mare 1965-1995
– Vicepreşedinte al societăţii “Progresul Silvic” pe judeţul Maramureş 1990-1995
– Membru al “comisiei municipale pentru aplicarea Legii Nr. 1/1991 a “fondului funciar”1991-1996 şi altele.
Activitatea publicistică o începe în 1964
În ziare: “Pentru socialism” Baia Mare. “Graiul Maramureşului” Baia Mare, în “Foaia volantă”, în “Pădurea şi noi”, Enigma, Nord Magazin-Baia Mare, Observator, Banyavideki Faklia (25 art. public), Hora Locală, Răcnetul Carpaţilor, Glasul Maramureşului, Viaţa Buzăului, Informaţia Zilei, Baia Mare

În reviste:Helvetica (30 art.public.), Pro Unione, Nord Literar, Marmaţia, Muncitorul forestier, Pădurea noastră (22 art public.)- Craiova, În Revista Pădurilor şi Documentarea curentă- Bucureşti (15 art, publ.), Epigrama-Bucureşti, Colac peste pupăză –Vişeul de Sus, A.G. -pe rime –Piteşti, SPINUL- Baia Mare, Ţânţarul – Vâlcea.

Creaţia ştiinţifică şi literară VOLUME
-Cultura nucului în fondul forestier al Maramureşului Baia Mare – 1980, 240 pag.
-Pădurea mea de gânduri aforisme Ed. Gutinul –Baia Mare – 1992- 136 pag.
-Crinul cu spini aforisme, Ed. Gutinul – Baia Mare – 1994, 296 pag,
-Crini şi orhidee catrene , Ed. Helvetica Press –Baia Mare – 1996, 183 pag.
-Un ram de împliniri Ed. Helvetica Press – Baia Mare – 1997, 37 pag.
-Şarpele alb epigrame Ed. Helvetica Press – Baia Mare – 1999, 200 pag.
-Silvicultura României în 200 de ani Ed. Ariadna – Baia Mare –2000, 232 pag.
-Ieşirea din Infern-calea mântuirii eseuri şi aforisme Ed. Zestrea Baia Mare 2002 337 pag.
-Personalităţi marcante ale silviculturii româneşti- viaţa şi opera. Ed. Maria Montessori Baia Mare 2003 471 pag.

În volume
-Silvicultura judeţului Maramureş – În “Maramureş pe cordonatele socialismului”, Baia Mare 1969 pag.107-110
-Nuciferele în fondul forestier – Bucureşti Ed. CERES 1971 pag.51-62
-Biologia şi combaterea dăunătorului Ryacionia Buoliana Schiff, la pin. I.C.A.S. Bucureşti 1972 pag. 1-47
-Molia lugerelor de pin, cercetări biologice şi combatere, I. Ceianu, G. Dissercu, I.C.A.S. Bucureşti, 1975, pag. 1-51.
-Entomofauna silvicolă în condiţii de poluare ale bazinului industrial Baia Mare – Marmaţia, anuar- seria Ştiinţe naturale, Baia Mare 1982 pag. 64-73.
-Aspecte privind unele efecte biologice ale poluării din bazinul industrial Baia Mare Probleme de protecţia mediului înconjurător- Baia Mare-1982 pag. 111-118.
-Acţiunea de repopulare a caprei negre în Pietrosul Rodnei. Rezervaţia naturală Pietrosul Rodnei la 50 de ani. Academia Română filiala Cluj-Napoca 1983 pag. 145-153
-Redresarea echilibrului ecologic în ecosistemele forestiere afectate de poluare Protecţia mediului-Protecţia omului Baia Mare 1993 pag. 86-90
-Speranţe împlinite în Pietrosul Mare Să cunoaştem şi să ocrotim rezervaţia Pietrosul Mare din Munţii Rodnei Clubul Ecosport, Societatea Ecologică din Maramureş, 1994 pag. 22-25.
– Autori Maramureşeni: L. temian, O. Marinescu, A.M. Brezovschi, Ed. UMBRIA – 2000 pag.97-98.
– Scriitori din Maramureş – Analize şi interpretări de Ion M. Mihai, Ed. LIMES – Cluj Napoca –2003 Pledoarie fierbinte pentru o viaţă creştină pag. 105-110
– Lecturi sublimate Ion M. Mihai Ed. DACIA – Cluj Napoca 2005 Nistor Bud – O sută de sivicultori într-o carte pag. 232-234

În periodice-reviste Domnul ing. Bud Nistor a publicat un număr de peste 40 de articole silvice şi de protecţia pădurilor, iar în ziarele locale şi centrale 35 de articole legate de ecosisteme forestiere şi protecţia lor. A publicat 10 profile ale unor silvicutori de seamă ai ţării şi unele recenzii pe marginea unor cărţi de specialitate

Recunoaşterea muncii depuse, premii, diplome.
Locul II pe ţară la Pepinierele silvice de calitate-1960
Diploma de merit Pentru cercetarea ştiinţifică -1973
Premiu la concursul “Carţile anului” volumul “Pădurea mea de gânduri”- 1992
“Diploma de excelenţă” pentru volumele “Silvicultura României în 200 de ani” de cătreCon- ducerea Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva şi Conducerea Societăţii”Progresul Silvic”-2004
Despre personalitatea Domnului ing. Nistor Bud, în diferite ocazii oficiale şi în mai multe rânduri, şi-au exprimat părerile Dr. filosofie, prof. Florian Roatiş, prof. Ştefan Bellu, av. Gheorghe Roman, criticul literar prof. ing. Ion M. Mihai, av. Nicoară Mihali, Dr.ing. Valentin Bolea, academician, prof. dr. doc. ing. Victor Giurgiu,
Activitatea epigramistică o începe în anul 1979:
În anul 1999 publică “Şarpele alb” care conţine 200 de pagini, producţia de epigrame din perioada 1979-1999. În 2002 devine membru al Clubului epigramiştilor “Spinul”, membru al Uniunii Epigramiştilor din România-2002 şi membru al Asociaţiei scriitorilor Baia Mare-2002.Între 2002 şi 2007 publică peste 800 de epigrame.
În volum:
“Şarpele alb” Editura Helvetica-Baia Mare-1999
„Panem et circus” Editura Eurotip- Baia Mare-2008
În volume:
“Antologia epigramei româneşti” Ed. PREMIER, Ploieşti –2004
“Săgeţi ritmate” Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu”-Baia Mare-2005
“Epigrame cu şi despre femei” Ed. GRAFIT-Bacău-2006-11-06
“Epigramişti la… şcoala vieţii” Festivalul Naţional “Eterna epigramă”, Ed. PRO-VITA – Cluj Napoca 2006
“Săgeţile lui Cupidon” Culegere alcătuită de Dr.Elis Râpeanu Ed. Făt Frumos-Bucureşti-2007.
“Pledoarie pentru Epigramă”- EPIGRAMIŞTII ZODIILOR – Gheorghe Culicovschi Ed. RIDENDO – Câmpina vol I
“Antologia Epigramei româneşti” Ed. PRO Transilvania-Bucureşti 2007
“Armele lui Cupidon” Culegere de epigrame Ed. Universul Ştiinţific Bucureşti –2007
“Anuarul epigramiştilor români 2005” Gheorghe Culicovschi pag. 24
“Anuarul epigramiştilor români 2007” Gheorghe Culicovschi Ed. RIDENDO Câmpina pag. 14.
“Câte-o poantă de căciulă” Antologie cronologică de epigramă românească şi universală. Ed. Stadi Form, 2007 pag-7
În periodice:
“Pădurea noastră” Craiova-1991
“Graiul Maramureşului” –Baia Mare 2002-2006
“Observator” -Baia Mare 1999
“Glasul Maramureşului”-Baia Mare 2004
“Viaţa Buzăului” Buzău – 2006-
“H(ora) locală” Baia Mare 2003-2006
“Informaţia zilei de Maramureş” Baia Mare-2005
“Făclia” ziar independent de Cluj-2007
În reviste:
“Helvetica” Baia Mare 1998
“EPIGRAMA” Bucureşti 2003-2007
“Revista de satiră şi umor-Vişeul de Sus-2005-2006
“AG-pe rime”-Piteşti 2006-2007
“Spinul” Baia Mare 2006-2007
“Nord literar” Baia Mare –2004
“Ţânţarul” Organ umoristic al Clubului umoriştilor Vâlceni Nr.5 anul VI

INTERVIURI:
La TVR-Bucureşti, TV-Braşov, TV-Cinemar, TV-Canal 7, şi AXA TV care însumează ore întregi de emisie.
Inerviuri în presă: La cotidienele BanyavidekiFaclya Baia Mare, Scînteia-Bucureşti, Graiul Maramureşului-Baia Mare,Glasul Maramureşului Baia Mare,
La Radio România I-A susţinut un set de 12 înterviuri-prelegeri tot cu tematică silvică
Domnul ing. Bud Nistor este secretarul Clubului epigramistic “SPINUL”

În 20 iulie 2004 membrii cenaclului s-au deplasat în localitatea Fersig sat aparţinător comunei Satulung. Pentru lucrările acestui cenaclu s-au deplasat la Fersig, gazda, domnul prof. Romulus Filip, care a avut invitaţi pe domnul ing. Nistor Bud, pe doamna profesoară Gabriela Medan, pe domnul profesor Ioan Şiman şi Toma G. Rocneanu. Deplasarea spre Fersig s-a făcut cu trenul, şi tot cu trenul ne-am reîntors în Baia Mare. Cum am ajuns şi am pus jos bagajele, am catadixit să ne punem stomacurile la cale. Aşa că micul dejun oferit a fost plăcinte cu brânză, caş cu roşii, caşcaval cu salată de ardei gras la care n-a lipsit producţia gazdei în materie de horincă. Cu toate că a fost un dejun frugal s-au mai adăugat şi ceva saleuri şi mere de vară. Această importantă activitate fiind terminată, am ascuns alimentele de muşte şi razele solare după care ne-am dus la pădure. Pădurea Fersigului este o palidă reprezentare a ce a fost ea cândva. Acum ne-a oferit cu zgârcenie câţiva hribi şi a ajuns această falnică pădure, că nu mai era capabilă să menţină nici umiditatea şi nici răcoarea, ceea ce ne-a intristat pe fiecare dar mai ales pe acel care toată viaţa şi-a închinat-o pădurilor, domnul ing. Nistor Bud. Cu aceste insatisfacţii sufleteşti pe care ni le-a dat această crudă constatare, în fosta pădure, ne-am pierdut două ore în care am găsit puţine ciuperci din care, domnul Filip a reuşit să gătească un aperitiv pe cinste. Vorbind de gazda noastră trebuie să vă spun că a fost cel mai în vervă personaj, ne-a prezentat o minte sprinţară, odihnită şi a fost o gazdă ireproşabilă mai ales că vasul din care extrăgeam horinca se uşura vizibil. Reîntorşi de la pădure am trecut pe gospodărie, în speţă să pregătim prânzul, vorba vine, că aşa cum le frige şi perpeleşte Romi toate aceste feluri de preparate n-am mai văzut pe nimeni. Nu numai că deţine cunoştinţe despre diferitele tipuri de grătare (pe acea vreme nu exista kaufland-ul să poţi să ţi le cumperi din magazin), frigărui, mici şi alte alea, dar poate era singurul care face acestea din plăcere, ceea ce înseamnă un plus de gust dat ori cărui preparat. Mai mult le făcea şi foarte repede, nici nu-ţi dai seama când ţi-au ajuns sub nas, deoarece discuţiile pornite între domnii Bud şi Şiman erau în toi, şi deja masa era servită. Discuţiile acestea erau generate pe marginea unei lecturi în premieră, prezentată de mine aici la Fersig, material (care v-a deveni un fragment dintr-un viitorul roman: “STAMINA ROŞIE”) şi care se pare că a plăcut, cu toate că domnul Şiman spunea că trebuia « să-i dau cuvântul şi personajului », dar eu nu eram de acord. După aceasta (să nu uităm că afară erau în jur de 30 de gradeC), şi servirea mesei, domnul Şiman ne-a cerut tema, care, aşa cum ne-am obişnuit, şi de această dată a fost bogată. A prezentat domnul Bud epigramele domniei sale, frumos caligrafiate, pe aceiaşi coală albă de hârtie. A urmat doamna Medan să-şi prezinte recolta de epigrame a domniei sale, după care, împreună cu domnul Şiman au refăcut o parte dintre epigramele ce le-am prezentat eu şi au urmat câteva idei strălucite, « aruncate » de domnul Filip, exact acolo unde erau necesare. Durerea de cap a domnului Şiman ne-a făcut să nu mai continuăm pe acest făgaş, urmând unele discuţii amicale, în jurul « berii Burgher ». Mişcare ce şi-a dovedit utilitatea. Cafeaua servită, poate tocmai fiindcă decorul nu era cel obişnuit, a fost superbă. Ne-am străduit fiecare să strângem masa, după acest festin, cum se pricepea fiecare, preţuind la adevărata ei valoare şi priceperea deosebită a unei doamne, în asemenea momente. S-a remarcat faptul că toată lumea s-a simţit bine, exceptând durerea de cap a domnului Şiman. Timpul a ţinut cu noi, a fost frumos cu toate că era Ilie Proroc. Peisajul minunat, peisaj de vis. Mulţumim gazdei, companionilor şi le doresc sănătate şi multe asemenea zile pline. De Sfântul Ilie 2004 la Fersig.