7 ianuarie 2008
Din câte observaţi, spre deosebire de ministrul educaţiei(cel care n-a ştiut câte stele sunt pe steagul U.E.) şi care, până mai zilele trecute era încă incert în ceea ce priveşte începerea cursurilor din acest ianuarie (l-a speriat zăpada din Bucureşti),noi, membrii Clubului “Spinul” ne-am prezentat în corpore la întrunire.
Nu toate problemele-s rezolvate de acasă, în acest context mie mi-a propus o întâlnire mai devreme şeful nostru, preşedintele Şiman. De fapt mi-a arătat că nu toate epigramele date de mine pentru Nr.9 al revistei “Spinul”, au cele mai fericite construcţii(dacă soarta m-a împins înspre mineri nu spre construcţii). Şeful le-a rebuchisit în faţa mea, nu de puţine ori “luminându-mi faţa” datorită îndreptărilor propuse. Cu tot avântul şi voinţa noastră, tare multe n-am prea făcut, deoarece “ne-au simţit” ceilalţi care veneau ţi ei mai devreme la prima întâlnire din acest an.
Eram mulţi, poveştile aşişderea şi pentru a putea ajunge “undeva” cu lucrările actualei întâlniri, domnul Şiman ne-a tot admonestat, că în final timpul consumat pentru admonestat a fost mai lung ca şi expozeul domniei sale. După acest preludiu, s-a hotărât să ne dea şi nouă cuvântul, probabil să vadă de ce mai suntem pe acolo. A vorbit directorul revistei “Spinul” care printre atâtea sărbători, ne-a adus o invitaţie la Şomcuta. Ne-am gândit că este necesar să-i distrăm pe oamenii de acolo cu niscai epigrame, ca o compensaţie ce se cuvine acelei localităţi, care a fost zeci de ani centru raional, dar orăşeni sunt numai de trei ani, şi probabil că de aceea i-au orăşenizat că acum nu mai sunt centru raional.
După domnul Filip, ar fi urmat la cuvânt doamna Angela Oancea, o proaspătă îndrăgostită de epigame, dar domnia ei, azi n-a dorit să îşi expună un punct de vedere. În ordinea în care ne dădea cuvântul, a vorbit domnul Bodnar, prin vocea căruia Ocolul Silvic Baia Sprie “ne convoacă” din nou la “Serile de epigrame băspriene”, prilej de bunădispunere reciprocă şi discuţi pertinente cu intelectualii băsprieni. Tot domnul Bodnar a reiterat problema “festivalului” umoristic, şi are dreptate, păi dacă noi nu ne putem umoristica, cum i-om face pe alţii să râdă de noi. Pe aceiaşi temă a discutat şi domnul Fârte. Domnul Micle a primit “Certificatul” şi abonamentul pe un an de la “AG-pe rime”, unde dânsul a luat locul II şi domnul Bud Nistor locul III la concursul iniţiat de revista argeşeană. S-a dat tema concursului pentru acest an, a respectivei reviste şi cu foarte multă greutate şi adresa. Domnul Mureşan, Doamna Aurelia, domnul Ţâncaş nu au dorit să vorbească, cu toate că nu erau îmbufnaţi. Domnul Halas, era curios de opiniile stârnite de recenta sa carte, a primit un răspuns de la domnul Şiman, răspuns care se pare că nu l-a mulţumit. Şi-a spus punctul de vedere domnul Fârte, care şi-a luat de sarcină ca la viitoarea întrunire să aducă zece epigrame care să i le “îndoim” noi. Domnul Nistor Bud, a citit o statistică cu principalele activităţi ale Clubului (17) şi a adresat şi ceva muştruluieli printre rânduri. Eu am vorbit despre statistica site-ului pe care am aşezat noul număr al revistei “Spinul” şi o discuţie proaspătă avută cu Directorul Bibliotecii Judeţene domnul Tedi Ardelean. Doamna Găinariu n-a fost prezentă fizic dar ne-a trimis urări şi cadouri, da.
Domnii cu nume de: ION ne-au invitat la un pahar de vorbă. Fiţi liniştiţi, n-a ieşit nici-o scârbă!
Toma G. Rocneanu

Se zvonea cu ceva şedinţe în urmă, că se va trece la testarea fiecărui epigramist al Clubului “Spinul” (oare de aceea lipsesc unii?), testare care va fi altfel decât până acuma. În speţă fiecare epigramist va aduce 10 epigrame făcute acasă şi în cadrul Clubului vor fi analizate de toţi membrii clubului. După ce domnul Filip a împărţit cele două proaspete “circulare de la centru”, domnul Şiman a dat curs calendarului de concursuri şi festivaluri epigramistice, care vor derula în aceast an şi “cuvintele cheie” pentru fiecare concurs. Am notat cerinţele acestor circulare şi mai ales acele cu care începe şi concursul pentru “Epigramistul anului”, proaspăt inclus în regulamentul de lucru al Uniunii Epigramiştilor din România. Al doua etapă spre cucerirea acestui râvnit titlu, este mai milt ca sigur, cumpărarea unei radiere. Scopul acestei ustensile este de-a corecta estetic greşelile din compoziţia epigramelor. Se pare că nu se admite ca acest lucru să fie făcut ca până astăzi tăind cu pixul şi continuam mai departe. Nu se mai admite aşa ceva. Într-un moment când gândurile mi-au luat-o razna, mă gândeam că ce ar fii mai bine să citim regulamentul ori să satisfacem cea mai recentă invitaţie adusă de domnul Micle de-a produce într-o “ oră culturală şi de bunădispoziţie în Ardusat”. În contra repriză există mai vechea cerere a domnului Bodnar de-a face un asemenea spectacol dar la liceul “Mihai Eminescu” din Baia Mare. Domnul Bud Nistor a dat citire celor care încă n-au adus situaţiile statistice, dânsul intenţionând să ne prezinte deja lucrarea domniei sale. De aici discuţiile fiind generale şi neinteresând pe nimeni, domnul Şiman a dat cuvântul domnului Fârte pentru aşi “expune” creaţia colegilor pentru ai fi audiată, receptată şi cine doreşte sau are eventuale “îndreptări” să le facă publice. De remarcar că toată lumea a fost de acord că aceste epigrame, ale domnului Fârte, erau descurajant de bune şi dacă s-a vorbit pe marginea lor, a fost doar a preciza unele elemente, care au fost mai mult scoase în evidenţă cu scopul de-a fi reliefate situaţiile dorite de creator. Sigur că şeful prin natura funcţiei, trebuia să afle greşeli incluse în epigrame. N-a aflat greşeli deoarece epigramele cu greşeli le-a uitat domnul Fârte acasă. Dacă până acuma unii scriau catrene şi doreau să fie epigramişti, acum mulţi dintre epigramişti se vor face “catrenari” sau “madrigalişti”. A fost un regal epigramistic şi după cum spuneau cei în drept, toate epigramele-şi vor găsi locul în revista “Spinul” Nr. 9. Epigramele au fost atât de savuroase încât domnul Filip, din rezervele lichide “uitate” pe acolo, ne-a dat să mai savurăm şi altfel de gusturi. În afara celor pomeniţi aici, au mai fost prezenţi domnul Mureşan şi doamna Aurelia, doamna Oancea şi domnul Ţîncaş. Lunea următoare avem invitaţie la Ocolul Silvic Baia Sprie. 28 ian. 2008

Cine-ar fi crezut că după o viaţă la catedră, cam aceasta a fost profesia majorităţii membrilor Clubului “Spinul”, acum după pensionare se vor ivi şi alte examene, chiar dacă nu vor sta în faţa comisiei de examinare.
De curând, am primit o plăcută şi onorantă invitaţie la Ocolul Silvic Baia Sprie, loc unde altădată se adunau în afară de cadrele de conducere a Ocolului şi o parte din intelectualitatea oraşului în frunte cu domnul primar Barbuloviciu, profesori, patroni, consilieri. Acum a fost altfel. O situaţie fortuită şi în politica internă(şi primarul de Baia Mare şi cel de Baia Sprie au fost oaspeţii unei televiziuni) dar această nepotrivire s-a exprimat şi în plan economic, Ocazii care ne-a frustat pur şi simplu de auditoriu. S-au adunat, în afară de noi, încă cinci oameni. Dar aşa cum ne-am planificat şi pregătit, această “ieşire” a fost considerată ca o repetiţie generală a viitoarelor invitaţii primite, invitaţii pe care le vom onora şi probabil că atunci vom avea spectatorii promişi. Un asemenea afront, chiar dacă este involuntar, se resfrânge asupra fiecăruia, de aceea probabil că începutul acestei “ore culturale” a fost mai ezitant, dar când domnul Bodnar a dat “tonul” la citirea unei proze, fiecare şi-a revenit şi spectacolul propus a început să se deruleze. Printr-o înţelegere tacită, nu am vorbit de “funie în casa spânzuratului”, aşa că generoasa temă a dispariţiei pădurilor, v-a face obiectul altor întruniri. A citit fiecare membru al clubului în două reprize cel puţin 10 epigrame. Ziceau unii că domnul Şiman a citit 24 de epigrame şi au mai fost alţii cam tot cu atâtea. Selecţia epigramelor, pregătirea colegilor, a dus acolo că am făcut un spectacol reuşit…între noi, un spectacol în care ne-am preţuit şi bucurat împreună. În regia acestui spectacol, doamna Găinariu, a parafrazat în versuri, conţinutul cântecelor populare care, prin cuvintele versurilor folosite, includeau şi “pădurea”. Mulţumirile au fost din ambele părţi şi fiecare şi-a propus o reîntâlnire deoarece cu toate că se spune:”cultura este lumină” de această dată aici şi acum nu ardeau nici becurile.