După “ieşirea” din 13 noiembrie, de la Baia Sprie, ieşire de altfel foarte frumoasă şi rodnică, pe 26 ne întâlneam din nou la sediul nostru. Legătura am ţinut-o între noi, deoarece, domnul Filip ne-a înştiinţat că: se adevereşte tot mai mult că alţii au nevoie de noi. Cei din Vişeu, persoane cunoscute pe plan judeţean, deoarece încearcă să facă o hulubăraie, numai că neavând porumbei, s-au specializat pe pupeze. Fiecare ştie ce a păţit Nică a Petri, săracul, numai dacă a pus mâna pe-o pupăză, ei bine ăştia din Vişeu doresc să şi dreseze pupezele pentru ca acestea, să se prezinte lunar la tata Lucian Perţa, ca să-şi prezinte muzele şi creaţia. Tata Perţa, iute de creion şi la versificaţie, ar pune-o de încă o revistă. Zic sursele sigure că s-au plictisit de atâtea pene. Acum îşi doresc lauri. S-au decis, cum or putea, să facă o carte de “mândra comedie”, în care să înghesuie pe toţi care au călcat…ori clacat în umor. Nu ştim exact secretul lor, dar ştim precis că lor le trebuie epigramele noastre bune, cele rele nu ne trebuie nici nouă.
Prin diferite căi, i-au parvenit aceste ecouri domnului Filip, care ne-a anunţat despre aceste intenţii perţiene, şi acei dintre epigramişti care nu le-au trimis încă la Vişeu, dacă le-au adus acuma le va trimite Domnul Filip de această dată. Ca de obicei, se repetă faptul că unii, mai pretenţioşi, încă n-au reuşit să aducă materialele necesare ultimului număr, din acest an, al revistei SPINUL. De neînţeles acest lucru pentru acei care încă nu s-au sesizat că ei sunt cei care ţin lucru la revistă pe loc.Aşteptăm să auzim cum se vor lăuda când or vedea revista, că la aşa ceva sunt neîntrecuţi.
Aş putea spune că: dacă nu comanda Şiman, sau cum spunea Doamna profesoară care ne-a vizitat numai la şedinţa trecută, omagiindu-l pe preşedintele nostru de club cu sintagma renumitul epigramist Şiman, un mini concurs de epigrame pe două cuvinte date, trecea această şedinţa cu…alte poveşti destul de neprincipiale. De fapt, nu vreau să zic lucru mare, dar era vorba de gestionarea câtorva sute de lei. Nu-mi era clar despre ce este vorba dar, am regretat că am voalat o întâlnire a Clubului Spinul, transformând-o într-o întâlnire pe poveşti despre “ochiul Dracului”, poveşti cărea puţin a lipsit, să nu-i antreneze pe toţi cei nouă participanţi să ne certăm pentru câţiva lei. De fapt dacă ochiul Dracului era prezent, de unde ştim că Dânsul nu-şi avea şi coada printre noi. Cert şi trist este că ne pierdem timpul, cu greu gestionat în vorbe de trei lulele.Am urât întotdeauna banii şi de aceea probabil că nici nu-i am, şi nici nu i-am avut niciodată, dar discuţiile pe marginea banilor, şi mai ales când sunt şi puţini, nu duc niciodată la armonie. Aşa cum se cunoaşte, cei harnici au adus şi epigrame, şi plicurile pentru concurs, vorbim de domnul Micle, iar spre final, domnul Şiman, renumit după cum spune lumea, a primit o adresă din partea doamnei Dr. Elis Râpeanu, poate unicul doctor în epigrame, personalitate care a organizat un concurs de epigrame, concurs periodic prin care sondează evoluţia epigramei şi a epigramiştilor din ţară.
Cu gândul că vom şi realiza ceva din multele propuse şi pe care încă nu le-am făcut, dăm cheiea următorilor cursanţi ai sălii în care ne desfăşurăm activitatea epigramistică, discuţiile de câte cepe au fost, şi ne luăm “la bună întâlnire” activitate ce este planificată pe 11 decembrie 2006..

Ne-am adunat destul de repede, poate şi pentrucă “a apărut” cheia care a fost inscripţionată de mine. Nu a răspuns la apel Domnul Bud Nistor. De fapt în ultima perioadă, se pare că unii dintre membrii clubului au intrat în criză de timp. Putem aminti pe Andreea Nagy, Doamna Hendrea Maria, Gabriela Medan la care pregătirea elevilor pentru aceste evenimente de
iarnă, le consumă întregul timp disponibil. Cei care suntem “absolviţi “ de aceste sarcini ne vedem meticulos de treabă, atât de meticulos şi de absorbiţi încât nu de puţine ori, îmi vine să le spun ; “oameni buni, un club mai este şi distracţie, şi discuţii libere, nu numai muncă”. Dar unor oameni pe care i-a condus prin viaţă probitatea profesională şi seriozitatea abordării ori cărei teme, s-ar simţi frustaţi dacă ar face această muncă mai puţin sobru cu toate că dacă nu zâmbeşti măcar odată într-o zi, ai trăit degeaba, te-ai plimbat prin ea şi nu te-ai regăsit.
Şi ca să nu ne ardă de-a mai filosofa, Domnul Şiman, a preluat două cuvinte din săptămânalul “eStrada”, unde se prezenta Nr.-3 al Revistei Spinul de către secretara Cenaclului Scriitorilor, profesoara Adela Naghiu, şi tot în acel ziar unul dintre membrii Clubului Spinul, domnul Ion M. Mihai, a dat un interviu profesorului Nicolae Păuna Scheianu, interviu pe marginea volumului de critică literară, scris de dânsul: “Lecturi sublimate”, recent apărut.
Înainte de-a ne pune la treabă, domnul Şiman n-a uitat să-l felicite pe domnul Micle, Câştigătorul Concursului susţinut de Clubul nostru, oferindu-i o diplomă personalizată, şi un alt rând de felicitări i-au fost adresate aceleiaşi persoane deoarece prin epigrama publicată în concursurile dintre Cluburile epigramistice din ţară, pe care le patronează Revista Epigrama, domnul Micle ne-a săltat pe locul secund.
Cuvintele care trebuiau puse în epigrame erau : “rumegat şi vedere”. Ne-am apucat de lucru şi după ce am terminat, concluzia Domnului Şiman a fost că a crescut mult calitatea acestui exerciţiu. Domnul prof. Bodnar Mihai, ne-a solicitat să facem o deplasare la Fabrica “Galactic” din Baia Sprie pe data de 18 decembrie la orele 15 unde suntem aşteptaţi. Cum ne place să ne dăm în spectacol, am fost cu toţii de acord. S-au primit şi ultimele materiale necesare procesului de tehnoredactare a revistei Spinul cu Nr. – 4 în acest an.
În acest context am părăsit sala cenaclului. Când am ajuns afară am constatat că mai puteam sta încă o jumătate de oră. Dar asta a fost….

Prin ceaţa care a speriat Companiile de avioane având cert falimentul în faţă după atâtea amînări de curse, vreme în care trebuie asigurate hrană şi cazare pentru pasageri pe care nu-i puteau transporta, noi avansam spre Est fără prea mari vise. Spun acest lucru deoarece, nu numai că ne citeam cele mai bune epigrame, considerate de noi, dar am constatat cu tristeţe că fără o minimă “interpretare”, epigramele nu-şi dezvăluiesc poanta, care nu este savurată. În cazul în care, creatorul de epigrame, prin mimică şi variaţii ale vocii, prin pauzele în timpi bine aleşi, îşi expune o parte din trăirile sale interioare, făcând, acel nimb de inteligenţă, creiativitate şi spontaneetate, perceptibil pe loc. Necesitatea acestui demers artistic, este cu atât mai reclamat, cu cât s-a constatat că epigrama fiind foarte concisă, chiar zgârcită în vorbe, este suficient să nu înţelegi un singur cuvânt şi îţi este imposibilă perceperea întregii epigrame, a demersului artistic. Repetarea unei epigrame duce la pierderea totală a farmecului ei. Există şi aici o excepţie, când epigrama este deosebită şi doreşi o resavurare a ei. O altă învăţătură a acestei deplasări, este că prelegerile lungi, sau prelungite în general, diluează atmosfera ducând-o cam înspre acolo cum sunt poveştile despre armată. Menţionez că în toate ieşirile pe care le-am avut, în acest context cel mai bine s-a descurcat domnul Nistor Bud, care de fiecare dată şi-a ales frumos cuvintele, a rostit doar atâtea cuvinte câte au fost necesare ilustrării acelei manifestări(aici trebuie să menţionez că dânsul are simţul comunicării cu auditoriul în sine). Tot la acest capitol a excelat şi
domnul Bodnar la întâlnirea de la Ocolul Silvic, dar aici multiplele funcţii avute l-au cam deconcertat de la ce dânsul a dorit a face. Revenind la ultima ieşire, de la Ocolul Silvic, a fost lăudabil că domnul Bodnar a propus două citiri de fiecare, sau două luări de cuvânt, deoarece ne-am putut pregăti mai bine materialele după prima citire. Acum să fiu iertat de acel epigramist sau epigramistă, ce a pus mâna pe microfon “uitând” a-l restitui colegilor, până nu şi-a epuizat întreaga operă din toate ziarele care i-au publicat epigramele. Poate pe viitor veţi hotărâ să facem chiar trei runde, pe teme diferite prin care vom scoate în evidenţă mai multe aspecte ale vieţii, mai bine profilate, şi evident că vom citi şi mai multe epigrame. Poate limităm fiecare rundă la câte 10 epigrame. Ar mai fi un ultim aspect, care nu trebuie să fie considerat ca o critică, dar am observat că prin aceste ieşiri devenim mai prolifici şi mai responsabili. În acest context nu ar fi bine ca epigramele pe care le citim, măcar jumătate din ele să fie originale? La serata de ieri am auzit o epigramă care s-a citit şi auzit a şasea oară. Puţin parcă a fost prea mult.Cine a ascultat ce am scris până aici, poate-şi pune întrebarea: “ce am căutat noi la Baia Sprie?” Răspunsul este de necotestat. Am avut cea mai frumoasă ieşire de până acum, o ieşire pe care am susţinut-o în faţa unui public avizat, elitist şi care a savurat momentul la care şi-au permis să ne invite în intimitatea lor. Poate aţi observat oboseala primarului Barbolovici şi prin manifestarea noastră am reuşit să-i alungăm oboseala şi somnul. Un alt atu al calităţii a fost şi faptul că patru dintre cei prezenţi la manifestarea de la Ocolul Silvic Baia Sprie erau prezenţi şi aici. Acest lucru spune ceva, cu atât mai mult cu cât, la ei în bătătură am dat cât am putut de bine în ei şi oamenii au savurat creaţia şi ne-au însoţit şi astăzi aici şi poate ne vor însoţi şi altădată. Ar mai fi de exprimat două regrete: spoturile de lumină nu ne-au permis cuprinderea întregului local şi bine ar fi fost dacă rămâneau şi elevii, cu toate că atunci, probabil că nu se realiza o reală destindere generală- Noi ar fi trebuit să ne alegem mai bine epigramele şi “vizaţi” fiind, desigur că nimeni nu-şi permitea să se delase în veselia general Au participat la acest demers artistic doamnele Velea şi Găinariu, domnii Şiman, Micle, Bud, Filip, Mureşan, Gross şi de această dat pe post de moderator domnul Bodnar Mihai.
Manifestarea a avut loc în ziua în care, cel ce scrie, a împlinit 63 de ani şi-o lună.şi mai era o săptămână până la Crăciunul 2006