Am observat că lumea „se lasă de plimbare” şi se îngrămădeşte la alimentara din capătul parcului. Mă duc şi eu. Aici au adus ceva parizer la vânzare, marfă foarte rară în acele timpuri. Cuminte, ca şi ceilalţi, mă pun la rând. Başca orele petrecute stând la rând în picioare. (pe atunci n-am văzut cozi sub 50 de persoane). Când mi-a venit rândul mă serveşte şi pe mine cu 1/2 kg. Mai mult nu era permis. Mi-l cântăreşte şi ce-mi veni mie, o rog pe tovarăşa vânzătoare să mi-l felieze. Vânzătoarea cu sârg se apucă de feliat cu cuţitul şi la a doua felie parizerul meu se dezumflă. Era o simplă pungă cu apă de ½ kg.
În 1 noiembrie Ceauşescu dă ordinul să se oprească generatoarele de curent de la Porţile de Fier deoarece era apă puţină în Dunăre. În data de 11 se repornesc.(După dezastrul de la Cernobâl au vrut să golească Barajul Firiza care se pare că era contaminat radioactiv. Au renunţat în ultimul moment datorită dezastrului ecologic care s-ar fi produs).
Pe 15 noiembrie s-a votat. Braşovenii de la „Tractorul” şi „Steagul Roşu” după ce au votat, au ocupat prefectura şi Comitetul Judeţean de partid făcând o revoltă. Lumea era lihnită de foame şi salariile continuu penalizate, şi din mizeriile acelea de salarii, nu aveai posibilitatea de-a cumpăra, nici-un fel de alimente. Băimărenii erau mai „avantajaţi”. Porcii care mureau la crescătoria de porci din Seini, erau afumaţi şi se vindeau în magazine. Pentru aceste perituri afumate unele persoane veneau din Cluj să le cumpere. Cine avea copiii, acasă, la şcoli, în armată, trebuia să le trimită pachete altfel mureau de foame pe unde erau. Îmi spunea cineva pe care l-a ajuns norocul să aibă fată la facultate că şi băiat la armată, că a trimis numai în acest an 35 de pachete la cei doi copii. Asta nu se poate exemplifica prin ce stări şi umilinţe treceau acei părinţi care dacă au putut „face rost de ceva” blestemate fie aceste vorbe, aveau grijă să le pună departe, ca măcar într-o săptămână să se adune de un pachet. Încununarea batjocurii era apariţia unei cărţi a lui Nicu Ceauşescu cu ;”Conservarea şi păstrarea fructelor şi a legumelor” carte de care se foloseau acum pentru a conserva măcar pe două săptămâni ce au putut pune deoparte.

Pentru cei din Braşov, răzbunarea lui Ceauşescu a fost cruntă. „Anchetaţii” au fost atât de torturaţi că unii au ajuns să-şi de-a foc pe pârtia de schiat din Poiana Braşov, de cât să mai fie interogaţi de securişti. A fost momentul în care braşovenii au fost trecuţi la index. Din acel moment, nu se explică de ce, dar nu numai autorităţile ci chiar societatea românească se străduieşte să-i desfiinţeze. Aşa ne cinstim noi eroii. Pe braşoveni deoarece s-au revoltat împotriva tiraniei în cele mai negre vremuri, (Doamne ce zi fericită a fost pentru România ziua aceia) iar pe mineri pentru că „au făcut” mineriade. Forţa şi puterea de solidarizare, din nici-un unghi se pare că nu este bine văzută. Acum şi dumneavoastră vedeţi, că până vor dispărea definitiv cele două populaţii de meseriaşi, nu mai sunt multe de făcut, zice Banca Mondială şi cu această ocazie, fenomenului de solidaritate din această ţară, i se va pune punct definitiv… chiar dacă s-a dovedit că cele mai multe fapte oribile, care au fost bine camuflate, din acea perioadă şi până acum, au fost comise de…alţii. Datorită unor grave neglijenţe, un bloc cu 88 de familii nu au avut încălzire din data de 1-15 decembrie. Evident că nici un director n-a păţit nimic, chiar dacă temperaturile de afară, erau de -8gC.
Au sosit sărbătorile de iarnă dar se pare că nu pe ele l-au aşteptat românii. Când ai un frigider gol, cafeaua ce-o bei i se spune nechezol şi băuturile sunt mistificate chimic din ordinul chimistei academician, sub denumiri de „Trocadero” şi alte exoticisme, se pare că gândul tot la braşovenii aceia curajoşi te duce. Frumoasă palmă au aplicat „guvernului de democraţie populară”

Presupunând că în această epistolă ne vom ocupa de elevi, de comportamentul lor în a asimila unele cunoştinţe dar şi de felul cum se adaptează la anumite situaţii. Sigur că voi fi întrebat:”Care elevi? La care vom răspunde:” e vorba despre cei de la Şcoala de Arte şi Meserii. Am ales acest segment şi unele dintre problemele acestei populaţii şcolare deoarece sunt clasele cu cele mai multe incertitudini şi evident cam tot atâtea necunoscute care li se propun unor copii cu psihicul cel mai labil. De aici pleacă multe neajunsuri care vor avea denumiri de: absenţe, lipsa interesului pentru învăţătură, neadaptarea în noul colectiv, uneori lipsa constituirii acestui colectiv, probabil şi altele care pot fi incluse sub cuprinzătorul adjectiv DEZINTERES. De aici şi până la abaterile disciplinare de mai mare gravitate, nu sunt delimitate de nici-o linie, nu există nici-o barieră. Nu este greşit a menţiona că în aceste colective, ale claselor acestora, de regulă puţini elevi claselor acestora să-şi fi “luat Capacitatea”. Pentru un tânăr cadru didactic, această prezentare, poate fi scenariul unui film de groază, cu atât mai mult, cu cât de regulă, elevii de la gimnaziu care au ratat capacitatea, erau dintre elevii şcolilor acelora care puneau probleme de disciplină cadrelor didactice şi nici cu învăţătura nu erau prea avizi de-a de ocupa înainte de-a veni la noua şcoală. Cine a primit dirigenţia unei asemenea clase, este convins că o bună perioadă de timp, v-a fi cuplat încontinuu la problemele acelei clase, să nu spunem că problemele îl vor urmării pretutindeni şi numai rezolvarea acestora îi vor aduce liniştea sufletească şi câte-o dată, o senzaţie de uşurătate, de plinătate la “punerea jos” a unor probleme care i-au măcinat fiinţa, timpul şi nervii zile şi nopţi în şir.
Aceste probleme au luat fiinţă în timp şi cu puţină maleabilitate şi înţelegere ar fi putut fi estompate multe dintre problemele noastre şi ale elevilor dacă persoanele care răspund de destinele învăţământului ar arăta o oarecare preocupare mai mare pentru:”cum poţi să faci bine elevului fără ai face rău?”. Acest lucru se rezolva foarte simplu dacă s-ar fi consultat şi pe acei care din asta au trăit şi trăiesc fiind buni cunoscători ale acestor problemele şi numai pe acei care au o funcţie “de scaun” prin ministerul învăţământului. Ca să observaţi cât sunt de distanţate de realitate aceste persoane vă voi spune doar că ponderea învăţământul practic la clasele de şcoală profesională şi cele de arte şi meserii, ajunge în acest moment la 30%-65%, cu toate acestea, acest segment profesional de predare, nici măcar nu au inspector de specialitate. Problemele lor le”discută” alţii care după cum se vede, este clar că nu le cunosc de loc. A doua problemă, ce rezultă din prima, este conceperea unei Curricule nu nepedagogice ci antipedagogice, pretinzând elevului să facă practica de specialist, şi el încă nu are dobândite cunoştinţele de bază în respectiva profesie. Dar să lăsăm problemele acestea altora, aşa cum obişnuit se face, deoarece nouă ni se cere să reparăm greşelile altora, şi acest lucru facem perpetuu, ştiind că încă nu se cunoaşte statutul acestor elevi, care deja-i “pregătim AŞA până la noi ordine”.(momentan problemele curriculare s-au rezolvat dar cea a reprezentării maiştrilor în inspectorat nici nu se pune problema)