– Noo bine, omule. Să vorbim şi altceva. Dacă tu mi-ai făcut această confesiune, să-mi fi spus că mă placi, nu ţi-aşi fi ascuns că nici tu nu-mi eşti indiferent, dar tu m-ai exasperat să aştept atâţia ani, până tu ai făcut bine şi să te hotărăşti a-mi spune acest lucrul. Îţi dai seama cred, că din cauza ta mi-am alungat toţi curtezanii, chiar şi pe acei care au sperat sincer să devenim prieteni. Şi crede-mă, Luky, că au fost unii care meritau toată atenţia, şi tu nu te-ai sinchisit măcar să-mi spui o vorbă despre sentimentele tale, despre faptul că-mi doreşti prietenia. Acum când deja te-ai decis să te mărturiseşti, priveşte în jurul tău şi-i observa că doar crezul meu în tine, speranţa mea, m-a îmboldit să mai sper că totuşi odată şi odată vei veni să-mi soliciţi prietenia. Îngrozitor de mult a durat şi văd că şi acum ţi-a fost foarte greu să faci pasul acesta, când pentru mine n-a mai rămas nici-un flăcău măcar care să-mi poată fi curtezan. Chiar dacă nu mi te-ai fi mărturisit, acest comportament al tău m-a „călcat pe suflet” şi de mult mi-am dorit să-ţi spun. Ţi-aşi fi spus, de această durere ce mă apăsa, chiar dacă nu mi-ai fi cerut prietenia, indiferent cum şi când aşi fi făcut-o, deoarece nimeni nu are voie să treacă cu indiferenţă afişată faţă de suferinţele semenilor săi. Chiar şi atunci, când te ţineai grozav de faţă cu toată lumea, te-am ghicit eu ce foită eşti. Se pare totuşi că răbdarea mea a dat roade şi a fost bine că m-am putut abţine până când mi-am putut dezvălui şi eu sentimentele ce a trebuit să le înăbuş până acuma, conchise Ida. Dacă tot ne-am „spovedit” unul la altul, m-am liniştit. Deci putem trece la treburile ce ne frământă acuma. În primul rând, cum îţi merge serviciul ? Doresc să ştiu dacă şi de acum ti-i mai duce iarăşi prin ţară, cu detaşările pe termen lung? Cum ai mai fost de altfel. Ce lucrezi? Hai spune-mi ceva despre treburile tale.
La invitaţia Idei, cu toate că el se simţea ca şcolarul , Luky a început să-i spună ce serviciu important are, că are mulţi oameni în subordine şi evident un salariu pe măsură. Au stat ei şi au povestit pââână în noapte târziu când au trebuit să se despartă. De fapt părinţii Idei mai intrau şi ieşeau din casă, ba i-au invitat şi înlăuntru, dar ei parcă nici nu-i auzeau. S-a făcut că s-a împlinit ceea ce amândoi doreau de mult. Din acea zi Luky şi Ida au fost tot timpul împreună la ori ce fel de distracţie, bal, film sau activităţi ale tinerilor. N-au stat mult „în vorbe” deoarece s-au căsătorit. Nu cred că există vreo căsătorie în care toată lumea să fie de acord că-i o reuşită totală. Oamenii erau conştienţi de eforturile Idei pentru a se menţine domnişoară atâţia ani. Toţi mesenii povesteau cât a riscat Ida aşteptându-l pe Luky care, după cum aţi văzut foarte târziu s-a îndreptat spre ea. Şi aşa cum se spune „de ce ţie hărăzit nu scapi”, tot aşa cu toate înfumurările sale, Luky tot la Ida a ajuns. Abia acum era conştient de puternicul caracter ce-l avea ea , acum când el era prins deja în mrejele sale. Tăria ei avea multiple valenţe, spre marea deznădejde a lui Luky, a cărui profesie era de a minţi, de-a se purta ca ori ce oportunist, care făcea parte din breasla acelora care apucând-o „pe acea cale” şi-au făcut din asta profesie. Ida, în schimb, nu ştia minţi. Dacă Luky a fost cum a fost şi a profitat de fetele care a dorit şi de nevestele cui i-a plăcut, ea era fată fecioară şi mai târziu se va constata că era şi frigidă, situaţii ce o făcea total independentă faţă de orice bărbat. Era unul dintre ultimele condiţii într-o căsnicie „de-a îţi pune cu botul pe labe soţul”.

Deci visurile lui Luky de-a o face supusă şi docilă pe Ida, femeia care ar fi trebuit „să-i ciugulească din palmă” încrezutului de el, lui acum îi lipseau toate pârghiile de manipulare şi subordonare de care s-ar fi putut folosi să aducă pe Ida în starea de umilinţă preconizată. Aşa că se pare că de acum încolo altcineva va fi manipulat în această căsnicie şi nu cum preconiza Luky ca aceasta să fie nevastă-sa. În timpul căsătoriei şi mai ales după petrecere, a fost un prilej de „reîntâlnire şi punere la cale a anumitor probleme” de către Luky şi cumnatul său George, care evident că nu l-a uitat în această perioadă şi a reuşit de l-a absolvit din activităţile „realizate” prin Timiş. George l-a asigurat că va avea grijă de cariera lui şi de aici înainte. Nimeni nu ştia câte au pus cei doi la cale, dar Luky „se ţinea” mai mult cu George, decât cu Ida sau cu soră-sa, pe timpul desfăşurării acestei nunţi. Cum era guraliv şi avea o problemă la care nu mai era nevoie să o păstreze secret, la toţi nuntaşii s-a lăudat cu mireasa lui care a fost fecioară. Dar a omis aşa cum se întâmplă de regulă, să se laude cu această ocazie cu nenumăratele sale „aventuri”. Dacă începe o nouă viaţă, celelalte se şterg.
După nuntă,viaţa de familie a lui Luky şi Idei se desfăşura obişnuit ca fiecare de altfel. Posibil ar fi fost ca lui Luky, să nu-i fi convenit că Ida a terminat cursurile tehnice de telecomunicaţii, devenind operator reţele telefonice, ocazie cu care a primit gradul de ofiţer în securitate, grad alocat pentru această funcţie. Luky şi aici era inferior faţă de Ida, gradul lui fiind doar de subofiţer. În căsnicia sa, el era cel mic în grad şi în calificare, cu toate că funcţia lui civilă era mai mare Cu toate că amândoi erau galonaţi la securitate, pe Ida au capacitat-o pentru a deveni informatoare prin însăşi funcţia care o avea, de operator în telecomunicaţii, funcţie ce era între profesiile care aparţineau ”siguranţei statului”. Informările Idei erau într-adevăr doar ale unor „dezaxaţi sau refulaţi” care îşi vărsau „oful” pe centraliste, sau informări tehnice, rapoarte considerate normale, în acele vremuri, mai puţin normale. Idei nu i-a spus nimeni niciodată că informările lui Luky, erau „turnări ” obişnuite ale unor „oameni ce-i stăteau în cale”, sau din alte motive.

* * *

Luky mergea în spatele fetei sale şi nu-şi putea da seama ce ar trebui sau ce se mai putea face. Poate că l-ar putea sfătui cineva dacă s-ar putea confesa, numai că ori ce confesiune deschideai uşa bârfelor, a bănuielilor nefondate, a judecăţilor pripite, a răului propriu zis. În situaţia aceasta, ce mai putea să facă ? El, ateul convins, a ajuns să se roage la Dumnezeu, de câte ori îşi dădea seama că nu-l observă şi singura s-a dorinţă care era pusă în toate rugăminţile era aceea de-a face o minune, ca să nu-i rămână gravidă fata. Să nu-l facă bunic. Cine i-ar auzi rugile l-ar crede tâmpit, senil, ori dus cu pluta. Care bunic nu-şi doreşte un nepoţel, numai doar pentru atât, că este unica şi cea mai mare fericire ce mai înseninează bătrâneţile noastre şi ne prelungesc viaţa cu câţiva ani.

Până acum „rugile” lui Luky i-au fost ascultate…dar nu se ştie. A intrat în casa aceasta cu turn, nu pentru că umbla după acele nostalgii ale tinereţilor sale, viselor adolescentine. De mult nu-i mai arde de aşa ceva. El se munceşte cu el, cu trupul lui, cu ce conştiinţă care i-a mai rămas. De mulţi de ani dorea să-i spună fetei sale lucrul acesta, dar era conştient că ar distruge-o, i-ar ruina viaţa. Pur şi simplu ar desfiinţa-o. Azi a crezut că se simte în stare s-o facă, să se destăinui. A apucat să plece de acasă pe acel fuior de voinţă prin care spera să poată duce la capăt şi această nenorocită problemă. În drumul său spre casa fetei s-a „poticnit” şi s-a oprit aici, la casa cu turn. S-a poticnit, n-a fost în stare nici de această dată să facă această incredibilă confesiune. Aici l-a găsit fata, pe care Luky o bănuia că ceva ştie. Poate va muri şi atunci Bunul Dumnezeu va rezolva cumva şi lucrul acela. Nu-i un fatalist dar ca un metronom îşi monitorizează zilnic ruinarea sănătăţii, de care este convins că nu medicii ţi-o dau, ci numai Bunul Dumnezeu. De aceea nu se duce să-şi opereze prostata cu toate că deja kilometrii pe care-i îi face în ultimul timp, mai ales noaptea, între pat şi WC, crede că ar fi cu vre-o doi trei mai mulţi decât lungimea ecuatorului. Apoi nu-l mai ţine nici urina. Poartă pempes-uri ca să nu se observe acele ”scăpări”. Chiloţii trebuie să şi schimbe zilnic altfel mirosurile emanate atrag câinii după el. Apoi fosta lui gastrită tabagică de care făcea atâta caz în tinereţe, îşi semnalează acut prezenţa. Se propagă această stare nu numai prin mirosurile care-i inundă gura, ci şi prin durerile care devin cronice Toate aceste neputinţe sunt greu de suportat de către un om obişnuit, cu câtă greutate pot fi suportate de „feciorul” care a uzat de masca mândriei o viaţă. De curând se pare că s-a materializat şi ultima umilinţă. Ida, soţia sa, cu toate că a avut toată bunăvoinţa faţă de încercările sale „de-a o mai parcurge intim” , n-a fost capabil să-şi ţină penisul în stare de penetrare mai mult de 15 secunde. De acum şi această formă a plăcerilor şi apropierii umane, pentru el a dispărut definitiv. A devenit un „cineva” care a pus punct bărbăţiei. Vorba ceea el, ca bărbat, o să aibă nevoie, de acelaşi lucru de care au nevoie şi femeile. De aici pleacă gândurile sale macabre, care pe undeva îşi justifică sensul asupra comportamentului şi gândirii lui Luky. Cu toate acestea era sigur că de nu face ceva, de nu-i va desluşi acea groaznică manifestare a sa, care a dus la nenorocitul acesta de secret, fetei sale Ioana, nici de murit nu crede că va putea muri liniştit. Oricum cunoştea destule poveşti pe care nu le-a cercetat nimeni, dar dacă pot fi adevărate, nu şi-ar dori să devină reale răsfrângându-se asupra sa, doar pentru că, el cândva a făcut acele ticăloşii. Faptele pot fi considerate de mulţi, ca fiind mult mai mârşave, decât ori ce scenariu din tragediile shakespeariene. Acelea sunt piese de teatru şi sunt scrise tocmai să înfricoşeze lumea, dar faptele lui erau realităţi! Viaţa lui Luky, apropiindu-se de capăt, îl făcea din ce în ce mai preocupat de găsirea unei forme de descătuşare a sufletului. N-a exclus chiar să tracă la o anumită sectă religioasă dacă ar fi existat o cât de slabă nădejde de pocăire, o iertare a abominabilei sale fapte. De fapt, îi fulgera mintea printre celelalte gânduri că nu este vorba despre o singură faptă, există un cumul de concursuri de împrejurări, care acum atârnă greu asupra bătrâneţii şi neputinţelor sale. Fata sa văzându-l agitat, îl întreabă: