Ispita era prea mare… M-am desprins brusc si i-am urat noapte buna…A doua zi mutra ei devenise imbufnata. Acum mi-au fost clare intentiile ei. Dupa venirea sotiei am reluat din nou naveta la camin. O purtam eu cu masina, asa ca nu era vorba de timpul lui Emil, ci de al meu. Era alta poveste, nu?!… O data am intrebat-o: Ce a fost in noaptea aceea?
– Ce sa fie? Care noapte?
Am insistat. Dupa o scurta tacere, cu capul in piept si vocea scazuta a inceput:
– Domnule Barsan! Ce va voi spune va rog sa ramana numai intre noi. Eram curios: Am incuviintat glumind:
-Promit solemn!
– Dom’ inginer stiti in ce conditii am ajuns eu in casa Dumneavoastra! Am suportat multe, crezand ca asta mi-e soarta. N-aveam de ales. Pornisem pe un drum si de intoarcere nu putea fi vorba. Acasa, la saracia si corvoada la care am fost supusa nu vroiam sa ajung! Imi place cartea si vreau sa ma realizez si eu cumva! Asa ca am acceptat multe: de la vorbe mieroase la cele grele, mai ales din partea doamnei, iertati-ma ca v-o spun. Mi-am dat seama ca Dumneavoastra nu sunteti de acord cu situatia, dar sunteti atat de ocupat cu serviciul ca n-aveti timp si de mine, mai ales ca totul era spre binele lui Emil. Aici e aici, cel mai mult m-am framantat, zile si nopti intregi gandindu-ma la faptul ca Emil s-a indragostit de mine! Pacat, pentru ca el acum e sincer si naiv, incat nu mi-a fost greu sa-i suport toate capriciile si “tandretele”. La inceput,mi-era frica de el, dar acum fiind indragostit lulea, mi-am dat seama ca-1 pot modela cum vreau eu. Eram aproape ingrozita la gandul ca si Dumneavoastra credeti ca traiesc cu Emil! Dar sa stiti ca… si a izbucnit in lacrimi… Sa stiti ca, inca, dupa toate cele intamplate pana acum, n-am cunoscut barbatul…Sunt inca fata mare… Batista ii era uda. I-am dat-o pe a mea. Abia atunci m-a privit intrebatoare, cu teama si a continuat: Eu nu mi-am dorit asa ceva, dar macar viata mea intima sa mi se permita s-o traiesc asa cum stiu eu, asa cum inteleg eu acest lucru! Acel barbat care va fi sa fie, sa nu aiba senzatia ca sta langa o scandura, ci sa cunoasca femeia care-i in mine. Emil mi-a fost impus. Atat pentru doamna, cat si pentru el, in timpul cat ati lipsit, eu le-am fost unica “preocupare”. Stia, probabil de la Emil, ca nu-i cedasem. De asta nu m-a lasat sa plec la camin. Doamna a insistat atat de mult sa raman, ba ca e singura, ba ca e bine sa invat aici ba ca…in sfarsit, dar stiam prea bine gandurile sale, incat aveam senzatia ca dorea chiar sa… asiste personal la momentul ireparabilului… Eu trupeste nu-1 doresc pe Emil… Mi-am dat seama ca nu-1 iubesc. Il suport din
mila… Mi-am zis ca nu trebuie sa ma injosesc, orice ar fi. Si asa mi-a venit ideea… sa le-o fac… sa le-o fac… si cat mai repede…Si cum… Dumneavoastra sunteti “un barbat pe gustul si genul meu” si cum fata de Dumneavoastra ma simt si foarte indatorata, m-am gandit sa… sa va… sa ma…! Ar fi fost ca o ofensa facuta doamnei. Doream de mult sa i-o fac, mai ales pentru gandurile ei. In ciuda pe ea, pe mine, pe toata lumea…Va cer iertare! Daca doriti restitui toate lucrurile ce le-am primit. De altfel, nimic n-am purtat. Le imbracam numai cand veneam la Dumneavoastra. in rest port numai ceea ce este al meu. Daca considerati… eu… eu nu va mai deranjez niciodata!…
– Elvira! Poarta-te tot asa cum te-ai purtat si pana acum. De fapt, Emil pleaca! Pleaca pe Santierul National al Tineretului. Asa ca… Cel putin trei luni n-o sa va mai vedeti.
– Noapte buna!
– Noapte buna!
* * *
Cu Mia m-am casatorit simplu… Era de o frumusete iesita din comun si era in centrul atentiei “institutului”. Toti roiau in jurul ei. Cand iesea in oras sau prin institut, era parca Regina cu albinele din stup. Curtezani avea in jurul ei tot timpul, Ce sa mai zic? Mia nu se putea “bronza” din cauza curtezanilor care-i tineau “umbra”. O cunosteam din vazute si cam atat. Pe atunci singura mea preocupare serioasa era invatatura. De, studentii mai mici, sunt mai constiinciosi. Asa ca nu aveam alte treburi decat sala de curs, biblioteca, caminul, cantina. Pe atunci inca mai eram in gand cu Lucretia, asa ca altele nu ma ispiteau. Eram taxat drept un student linistit, sarguincios, “soarece de biblioteca”, ce-si ia toate examenele dintr-un foc!
