Cu prilejul botezului fiului unei colege, Lucica a intalnit un „fost” casatorit, pe Leon. Dupa ce au facut cunostinta ei s-au distrat tot timpul impreuna. Apoi au iesit la plimbare si, cum se obisnuieste, si-au istorisit fiecare viata. A rezultat din acele relatari faptul ca, si in cazul lor, divortul a avut la baza neintelegerea, adica unul nu a fost inteles de catre celalalt. Apoi s-au despartit si s-au reintalnit din nou intr-o sambata, cand s-au dus la un restaurant, constatand ca se simt bine impreuna. Ca se agreeaza. Imediat dupa ce au divortat, fiecare si-a dat seama de inutilitatea traiului de unul singur, asa ca acum, regasindu-se in preajma unui partener, o mare dorinta ii impingea unul spre celalalt. Primul care a facut propunerea de a se uni a fost Leon:
— Lucica, daca tu ma placi si te-ai gandit cumva sa termini cu traiul de una singura, eu as fi de acord sa ne adunam, sa fim uniti pe viata.
— Cu toate ca nu le stiu pe toate cate as dorii sa le stiu, iti primesc cererea si-ti multumesc pentru propunerea ta, fu raspunsul ei.
Leon a cumparat un litru de vin si au plecat din restaurant. Fara nici o intelegere prealabila, au ajuns la garsoniera Lucicai. Au intrat. Leon a pus vinul pe masa. Ea a adus doua pahare. El a turnat in ele si au inchinat pentru fericirea ce-i astepta. Lucica s-a facut lejera. A lasat draperiile pe geamuri. Au mai servit inca un pahar de vin si s-au asezat pe pat. Simteau amandoi ca ard. S-au dezbracat in liniste si s-au asezat in asternut. Nu si-au spus nici un cuvant. A cautat fiecare sa-1 multumeasca pe celalalt. Cum si-a dorit fiecare asa a fost. Parca s-au ales anume dintre mii de parteneri. Lucica plangea.
— Ce-i cu tine? Ceva nu e in ordine? se mira Leon.
— De mult mi-am dorit un barbat pe gustul meu, iar acum te-am gasit, nu numai barbat, ci si barbatul care a facut sa vibreze tot ceea ce este femeie in mine. Credeam ca acest lucru este imposibil si uite acum te am, aici langa mine. Mi-a placut de tine, Leon. M-ai facut fericita, zise Lucica emotionata si plina de recunostinta.
— Si mie de tine, Lucica, recunoscu el.
S-au lasat din nou in voia simturilor. Era o desfatare totala, o contopire intr-o singura fiinta.
Dupa casatorie s-au mutat la Leon. El avea apartament. Casatoria lor mergea bine la toate capitolele. Lucrau amandoi, castigau amandoi, se iubeau cu nesat. O buna bucata de timp dupa casatorie au putut avea contact sexual zilnic. La inceput chiar de doua ori pe zi. Acum ca s-au cunoscut deja, tinand cont de faptul ca Leon se apropia de 40 de ani, era imposibila realizarea zilnica a acestui act, iar Lucica nici nu vroia sa auda de renuntarea la acest ritm. Aceasta ii crea lui Leon niste stari de nervozitate, care-i mareau perioadele de abstinenta. Unele din aceste stari le prelua de la Lucica. Ea insa se straduia sa i le alunge, dar sfortarile lui nu duceau la nimic bun. Adormea zilnic pe scaun, la lucru nu-si putea concentra atentia, se refacea foarte greu numai in putinele ore de odihna, intr-un cuvant, nu mai putea face fata la un schimb in mina si unul acasa. Dar soarta i-a suras. La o vizita medicala a reiesit ca are gradul de silicoza 1/2. Cineva 1-a ajutat apoi sa se ridice la gradul de imbolnavire silicoza II si astfel s-a pensionat la numai patruzeci de ani.
Dupa pensionare, viata lor conjugala a devenit infloritoare. Acum se mai putea odihni o ora-doua in plus, refacandu-se ca lumea, dupa care trebaluia cate ceva in jurul casei, taia lemne, se ocupa de gradinarit. Asa ca zece ani au zburat ca un gand de fericire. Nimeni si nimic nu i-a suparat.
Cind Leon a simtit pentru prima data ceva in neregula „jos”, nu a acordat mare atentie acestui simptom. A crezut ca a ridicat ceva mai greu, ori ca s-a lovit. De fapt, nu simtea o durere, ci mai de graba un fel de jena. Parca era o amorteala sau cam asa ceva. Repetandu-se aceasta stare, a mai intrebat pe unul, pe altul, dar nimeni nu 1-a putut lamuri despre ce-i vorba. Nici unul din barbatii cu care s-a consultat nu stia ce-i asta si nu a simtit asa ceva niciodata.
Unii presupuneau ca ar fi vorba de un inceput de hernie, iar altii ca este o consecinta a faptului ca, poate, abuzeaza in raporturile sexuale. Asta 1-a linistit oarecum. Asa era, cam abuza. Care din ipoteze era cea adevarata? Ca sa-si dea seama daca este vorba despre un abuz erotic, a plecat pe cateva zile la mama-sa, s-o ajute. Astfel si-a luat un mic concediu de la nevasta. Ca urmare o perioada iar nu a simtit nimic. Apoi a inceput sa-1 doara noaptea, cu osebire spre dimineata. S-au ivit probleme cu urinatul. Acum era sigur ca trebuie sa consulte un doctor.

Nevestei sale nu i-a spus nimic. Nu dorea sa-i cunoasca slabiciunile, dar mai ales ca cu barbatia lui e ceva in neregula. Toata lumea stie ce inseamna o nepotrivire de caracter, dar putini stiu unde poate duce potrivirea de caracter si ce corvoada presupune aceasta. Ca sa nu-1 observe Lucica si sa mentina armonia din casa, ziua nu mai muncea nimic. Se pastra cu totul pentru actul sexual. Se gandea cu oroare, ca daca nu s-ar fi pensionat, armonia casatoriei lor s-ar fi stricat mai de mult.
Leon se vazu internat in spital. Era terorizat de o spaima iesita din comun. Nu exista om mai fricos decat acela care intra prima oara in spital. Se ingrozeste de cate vede, de cate aude.
Primele zile, cat au durat analizele, programul a fost ceva mai lejer. In aceste prime zile, cand ti se hotaraste soarta, inveti atatea cate nu ai invatat la toate scolile, si in toata viata. Abia aici intelegi ca viata pe care ai trait-o pana atunci, Viata pe care tu ai cunoscut-o pana aici, a fost aceea a unui om fara griji, fara complexe, fara masuri de prevedere si, nu de putine ori, plina de abuzuri. In spital realizezi ca stabilimentul acesta-i un univers uman complex. Dar cu alt fel de reguli, o localitate unde fiecare trece prin purgatoriu. Localitatea pe care o cunosteai tu pana ai ajuns aici, era locul unde ai facut ce ti-ai dorit. Acolo nu tremurai, nu te macinau gandurile, foloseai totul cum te taia capul, sau dupa buna ta placere Aici in schimb toti sant suferinzi, fricosi, dornici de alinare sau de o minciuna, de o incurajare, care sa-i „duca” gandurile, sa-l faca sa uite de propria-i suferinta, de „marea” de suferinte ale celorlalti, sa-ti mai prelungeasca viata, de care se agata „cu mainile si picioarele”.
In aceasta „intreprindere cu foc continuu” se incearca mereu, se cauta mereu, sa combata durerea neputinta fizica. Medicii se lupta cu bolile, dar cel mai adesea cu bolnavii, cu mentalitatile lor. Lupta bolnavilor pentru inca un crampei de viata e fantastica, nu cunoaste nici odihna si nici margini. Si cat de dispretuitor e omul fata de ea cand face abuzuri, cand nu-l doare nimic. „Doctore, vreau sa ma insanatosesc, vreau sa traiesc” — se aude pretutindeni.
Pe Leon, proaspat internat in spital, toti pacientii il chestioneaza: de ce sufera? Ceva-ceva le-a spus el, dar tare putine stia si el, asa ca nu prea le-a satisfacut curiozitatea, cu toate ca banuiau ca nu a fost internat doar de dragul internarii. Deci, la lucruri bune nu se astepta. Noaptea nu se lega somnul de el. Auzea fel de fel de tipete, de vaiete atat ale celor operati, cat si ale celor neoperati inca. Dar ceea ce-1 soca cel mai mult era dorinta fanatica de a supravietui a celor care nu mai aveau pentru ce trai. Se agatau disperati de orice speranta, chiar daca stiau ca este tarziu sa mai pretinzi ceva vietii.
Vazandu-i pe toti acestia, Leon se gandise cum va arata el la iesire. Ce-i vor extirpa medicii? Se va mai uita Lucica la el dupa aceea? Oare grija medicilor se rasfrange cu acelasi profesionism si fata de pensionari, cu aceiasi intensa preocupare ii trateaza si pe acestia, ca si cum o fac cand este vorba de un barbat activ? Dar cate nu-i mai treceau prin cap cat timp au durat analizele, si era zilnic alimentat cu toate aceste povestile auzite aici, pe care numai suferinzii le pot inventa si transmite. Toate acestea ingrozeau un om sanatos. Ce sa spunem de calvarul prin care trecea un bolnav in asteptarea sentintei de viata ? Toate povestile auzite in spital, aveau un sfarsit trist, de cele mai multe ori tragic, iar povestitorul avea grija intotdeauna sa fie exclus din tesatura intamplarilor. Pana la 50 de ani nu avuse nici un fir de par carunt. Acum vedea cum incarunteste pe zi ce trece, asteptand verdictul medicilor cu neliniste. Starea lui neclarificata inca il ducea cu gandul la toate nenorocirile posibile.
A sosit si ziua de vineri. Zi de vizita mare, la care participa intreg corpul medical. Se discuta fiecare caz. Fiecare medic isi preciza parerea facuta la fiecare caz dedus in urma analizelor, la urma se lua cumulau, se reanalizau de colectiv, dupa care se dadea diagnosticul. Era o zi de mare emotie pentru toti bolnavii. La vizita mare se hotarau operatiile, externarile, tratamentele sau masurile exceptionale. Si Leon astepta aceasta zi de parca ar fi urmat sa se produca o minune in timpul acestei vizite. Au sosit medicii, i-au consultat pe bolnavi, le-au verificat dosarele, fisele, analizele, dand verdicte bune sau incurajari celor ce vor avea nevoie de ele.
— Cu tine ce-i, feciorule? — il chestiona medicul sef.
— Domn’doctor, eu am ceva dureri aici… si-i indica zona.

— Da, da, ti-am vazut filmele si analizele. In aceasta faza boala ta se poate trata prin simplu masaj specializat. Vei face fizioterapie. Dar, atentie, nu numai toate excesele trebuie sa le eviti, dar trebuie sa faci pauze mari la capitolul raporturi sexuale. Intelesu-m-ai?
— Da, domnule doctor, si va multumesc frumos!
— Nu ai pentru ce. Mergi sanatos si nu uita ce ti-am spus, ca nu ti-am spus multe.
— Da. Sa traiti! Asa voi face.
Doamne! Ce bucurie 1-a cuprins cand a vazut ca nu este vorba de o boala grava. Se simtea ca un inecat adus la viata. Aproape exploda de bucurie. Masajele le-a facut o saptamana, sub supravegherea medicului, dupa care a fost lasat acasa. Cand 1-a vazut Lucica nu-si mai incapea in piele de bucurie. El la fel. Si din nou s-au lasat prada placerilor dintotdeauna. Leon a si uitat de toate sfaturile si recomandarile medicilor. Dupa numai o saptamana de fericire a simtit din nou o durere „jos”. Ca sa nu observe acest lucru nevasta, sa nu fie el obligat sa-i dea vreo explicatie „de ce nu-i mai face bucuria” s-a certat cu ea crunt.
Apoi vreo cateva zile iar nu a avut nici un simptom si atunci, cu puteri inzecite, iar s-a aruncat unul in bratele celuilalt.
Din nou si-a dat seama ca va trebui sa-1 vada doctorul. Nevestei i-a spus ca este necesar un control, asa ca s-a internat din nou. Si-a inchipuit ca iar il mai maseaza de cateva ori si din nou placerile isi vor relua cursul. Medicul curant 1-a pus din nou la analize. Atunci Leon s-a revoltat:
— Eu am analizele de luna trecuta! Am nevoie doar de un masaj!
— Fara analize nu se face nici un masaj. Si, daca ne permiteti, am dori sa ne facem meseria. Cred ca nu ai nimic impotriva?
— Da … Adica nu, nu …Dar …Credeam . ..! Dupa analize, iar suspansul in asteptarea vizitei
mari. Din nou inspectie, din nou sperante. Cum 1-a vazut, medicul sef i s-a adresat:
— Feciorule, nu m-ai ascultat!
— Cum sa nu, Domn’doctor?
— Ti-am spus sa nu faci excese?
— Da, dar nici nu am facut…
— Analizele spun cu totul altceva. Deci? NU prea esti sincer. Ti-am spus prima data sa ai grija. Iti vom pune prima data o sonda, iar apoi o sa vedem cum va fi. Asta cam pe marti.
— Bine, Domn’doctor.
— La revedere! Si voie buna la toti!
— Sa traiti! — raspunsera in cor toti bolnavii. Dupa plecarea doctorului, Leon s-a dus prin alte
saloane sa vada pe unul care are introdusa sonda, asa cum va avea si el. Cand a vazut cam ce inseamna acest lucru si-a dat seama ca de fapt el nu va mai fi barbat niciodata, ca nu va mai avea nevoie de nevasta. Acest lucru nu numai pentru el, ci pentru ori ce barbat insemna sfarsitul. Nu era un om frumos sau aratos, nu detinea nici averi. Toata casnicia lui se baza pe ceia ce se spune, barbatie. Daca acest lucru a fost satisfacut, toate celelalte nepotriviri s-au anihilat. Asta insemna s-o piarda definitiv pe Lucica, femeia aceasta aflata in putere si pasiune, care solicita serios un barbat si care, evident, nu ar fi acceptat viata fara aceasta desfatare la care ea tinea foarte mult.
Leon a refuzat operatia. A aflat el, din povestile auzite in spital, povesti care l-au ingrozit, ca la un alt spital mai mare, aceasta afectiune se trateaza diferit. S-a internat in acel spital. Cum au vazut despre ce este vorba, l-au operat fara alta introducere. Dupa operatie, spre totala lui deceptie, si-a dat seama ca interventia era identica cu cea refuzata la Baia Mare. Ramasese barbat fara barbatie. Oricat a implorat medicii, acestia erau fermi: „Daca mai vrei sa traiesti, asta a fost unica solutie”.
Dupa convalescenta s-a intors acasa cu sonda pusa. Nu mai avea ce ascunde fata de Lucica. Ea nu mai avea barbat. El avea nevoie exact de acelasi lucru de care si ea ducea lipsa. Acest lucru pe Lucica, pur si simplu a scos-o din sarite.
— Cum ti-ai permis tu sa faci o astfel de operatie fara sa ma consulti si pe mine? Aveam si eu oamenii mei? Lucrul acesta se putea rezolva si altfel. Acum Leon nu mai insemna nimic. Aceasta situatie „noua” o realiza acum, auzind-o cum vorbeste pe Lucica. El Leon a devenit ceva ce nu-i mai trebuia nimanui.