“Şi a privit Dumnezeu câte le-a făcut şi iată că erau bune foarte”(Facerea 1:31) Credem că de Om a fost cel mai încântat, dar şi mai încântat a fost când a “zămislit” pe Brâncuşi. Omul care, dacă ar fi fost în Gomora, Avraam n-ar fi stat atâta pe gânduri să-i spună Domnului; “da Doamne, este un om muncitor sârguincios, modest şi cu credinţă. Se numeşte Brâncuşi. “El este unul dintre marii artişti care slujesc strălucit ideea că un artist pentru a deveni universal, nu trebuie să se desprindă de ţinutul său şi de natură…Arta abstractă are puternice rădăcini în natură şi în popor” (Bulent Ecevit-preşedintele Turciei). Brâncuşi obişnuia să-şi sărbătorească zilele întru anume fel. Prima era de primenire în “tabul” lui(vas din tablă, rotund, pe post de vană) după care Natalia îi aranja barba şi părul, se îmbrăca în alb, cu salopetă şi saboţi, după care făcea mâncare, se ascultau discuri, cânta la vioară sau chitară, îşi povestea viaţa. Câte seri la gura sobei (făcută de el şi refăcută cu noi în fiecare toamnă), câte istorii şi răspunsuri.(Alex Istrati şi Natalia Dumitrescu- “Nouă ani alături de el”). Dar el n-a fost purtat pe braţe prin lume. Şcoala de meserii din Craiova-un episod. Murindu-i tatăl, mama cere ca fiul ei să fie internist şi bursier. Prefectul de Dolj, printr-un ordin dat directorului şcolii, cere locuri în internat pentru 10 elevi, printre care şi Brâncuşi. Premiantul şcolii a fost Brâncuşi. În vacanţa anului IV, trei oameni de marcă I-au facilitat să lucreze la fabrica de mobilă Thanet din Viena. Brâncuşi a putut lua cunoştinţă cu multe valori mondiale ale arhitecturii, sculpturii, picturii. Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului, un carnet cu 62 de schiţe şi două desene, şase lucrări artizanale şi încă 21 de sculpturi şi patru desene în colecţii particulare Brâncuşi era şi un portretist deosebit. Berto Lordera spune:”Era un om de-o mare delicateţe sufletească. Am preţuit la el faptul că a putut să-şi păstreze acel soi de nevinovăţie, de inocenţă originară, a fiului de Ţăran. Mi-a povestit cum a făcut drumul, pe jos, la Paris, căci eram foarte nedumerit de această călătorie. Mi-a spus că, mergând, cânta”. Se întâmpla în 1902. După doi ani s-a stabilit la Paris. Avea atelierul în Imass Rosin, 11. Munca asiduă şi creatoare, inteligentă şi arta de avangardă se acceptă greu, uneori necunoscute contemporanilor. În 1920 a fost expulzat dintr-o expoziţie din Franţa pe motiv că piesa Prinţesa X este…pornografică. În 1927 se afla pe rol procesul Brâncuşi versus SUA, câştigat după un an de Brâncuşi, căruia i s-au imputat că piesele super finisate ar fi fost executate…tehnologic. O viziune a lui Bulent Ecevit asupra complexului muzeal din Tg. Jiu este demnă de luat în seamă:” Sărutul pe care-l realizase la Paris, transformându-l într-un motiv, a făcut din el Poarta Sărutului. Partea de sus a porţii a făcut-o să semene fie cu un sicriu, fie cu o ladă de zestre a unei mirese de la ţară. E ca şi cum ar fi vrut să arate că moartea semnifică, în aceiaşi natură, şi despărţirile şi unire”. Brâncuşi, poate că numai lui I-a fost dat să se disipeze în noi, în spaţiu, în lume. După Domnul Isus n-a mai existat o asemenea persoană a cărui avere să fie enormă, dar şi a tuturor. Poate de aceia în faţa operelor lui cazi în tăcere. Şi de n-ar fi existat Brâncuşi n-ar fi existat nici Concordie…n-ar fi existat…cine ştie ce. Operele lui Brâncuşi sunt onoarea ori cărui muzeu, “risipite” în aproape cinzeci de muzee şi colecţii particulare. După unii, Brâncuşi a găsit o legătură între el şi “Gânditorul de la Hamangia”. Brâncuşi zice:”Nu vom fi, niciodată, îndeajuns de recunoscători faţă de pământul care ne-a dat totul” 10. 02. 2001