(miercuri, 13 noiembrie 2002)

N-am crezut că atât de repede-mi voi aminti de ei. Nu regret specialiştii ţărănişti , pe care noi îi credem cam puţini, deoarece s-a dovedit că „actualii” în anumite domenii n-au nici unul. Se bate multă monedă pe grija faţă de copiii din ţară. Este vorba de copiii cu handicap sau aurolacii, cărora li se asigură adăposturi, medicamente şi cei necesar. În momentul în care este vorba de copii fără nevoi speciale, de copii normali, de la ei le luăm totul, şi nu veţi crede, dar şi aerul care-l inspiră şi care-i prevăzut în diferite legi cum este şi Legea 90/1996. Dispreţul pentru copii este evident. Dăm „lapte şi corn” la un milion de copii şi două milioane înghit în sec, indiferent că sunt de grădiniţă sau de gimnaziu. Cineva spunea că această alegere s-a făcut după nepotul „cuiva” .Am făcut apel la foştii specialişti deoarece cu toate că au „rezolvat” şi ei desule, au făcut proba că măcar citesc legile. În acest an s-au dublat normele didactice la unii profesori, dar de dublarea de salariu nu vorbeşte nimeni, nici chiar liderii sindicali. Cu toate acestea răul cel mare îl suportă elevii şcolilor profesionale şi de ucenici care şi-au văzut spaţiile de muncă şi cantitatea de aer ce trebuie s-o respire mult diminuate. Printr-o ordonanţă a MEC- ului se calcă în picioare nouă legi(nouă legi) printre care se află şi Constituţia României , ca să se ajungă la acea absurditate de-ai lua aerul viitorului muncitor. Unii zic că acest lucru nu s-ar fi întâmplat dacă şi şefii ar avea măcar un copil la şcoala profesională. Aşa… se vede clar că „actualii specialişti” nici măcar nu citesc legile ţării. Dacă este necesară dublarea grupelor de elevi şi concedierea a jumătate din ocupanţii acelor posturi, din banii aceia de ce nu s-au cumpărat scule şi mijloace didactice pentru cealaltă jumătate de grupă. DE ce n-am dotat cu bancuri de lucru şi materiale de instruire. Bani era. Spunea cineva că:”dacă cumpărau bancuri de lucru, în actualele ateliere nu încăpeau nici ele ce să mai spunem de elevi. Ori bancurile ori elevii .An zis” „Indicaţiile preţioase” ne urmăresc continuu şi ele vizau ducerea elevilor nepregătiţi în producţie. Trecem peste faptul că nici un patron nu-şi arogă drepturile MEC – ului, dar nici producţia nu-i cea de altădată.. Economia românească n-are 16 milioane de angajaţi. De abia îşi mai trag sufletul vre-o 4,2 milioane de salariaţi, după cum se plânge Domnul Sârbu. Dar cum să aveţi muncitori că nu au unde se forma şi nici după ce-i vom înghesui ca oile la stână. O altă adresă a Mec-ului precizează că acest lucru, dublarea grupelor, se va face numai unde sunt condiţii. Cu toate acestea, s-au făcut presiuni asupra inspectoratelor şi a directorilor de şcoli (să se poată), să majoreze normele didactice şi aşa s-a şi făcut. Deoarece fondurile de salarii pentru acei care au fost disponibilizaţi deja, nu s-au mai alocat. Indiferent cine va urma la viitoarele bătăi de joc, este la mintea găinii că numai muncitorii sunt producători de bunuri materiale, ceilalţi sunt cu mapa şi gura. Dacă ne purtăm dispreţuitor cu ei nu-i mai căutaţi că singuri „ne tăiem craca de sub picioare” lovind chiar în acei care bine-rău construiesc ţara şi chiar şi statuile din ţară. Pe de altă parte este inadmisibil să-i tai omului dreptul să sufle pentru că tu n-ai citit o lege. Cine nu suflă moare. Să nu se cunoască asta la nivelul celor care dau ordonanţe?!